Vocea din telefon.

Daca in majoritatea cazurilor, la prima vedere, pare imposibil sa vedem cu ochii minti cu cine discutam, frecvent reusim acest lucru cu brio. Explicatia este relativ simpla, tine de experienta in general, de ureche muzicala, de tema discutata si de modul in care surmontezi relatia receptor-emitator. Inflexiunile vocii, timbrul, abordarea, tempoul dialogului, atentia acordata intelegerii discutiei, toate conduc la o parere pertinenta, clara si aproape certa despre persoana de la celalat receptor sau de la capatul firului...
Ezitarile sunt inerente, insa ele conduc la certitudini, la acceptul dialogului, la filozofia unui apel, asa cum percepem noi cumunicarea directa si nu indusa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!