Gânduri în noapte

Zâmbetele sparte, din cioburi prinse, măturate, afișate, cu drag și atenție păstrate, zâmbete de oameni cu gânduri curate. Ce sunt zâmbetele, chinuite, anunțate, curățate, liniștite și parfumate? Uită că zâmbetul nu e gratis și cumpără veșnicii de râs murdar, scufundat și păcălit cu nectar, uită și râsul de bondar, uită și e vai și amar, fără zâmbet, fără viu și apă pe obrazul de cleștar. Zâmbetele toate, murmur de cuvinte agățate, împreunate, fecundate în vinul caselor de amintiri și atingeri cu amor, zâmbetele noastre, momente ce se ascund din secretul mulțimilor tactile ce converg în paradisul clipelor de-o șoaptă picurată printre zorile lunilor de cleștar. Zâmbetele furate, printre cometele viselor de amurg, alergate din hazardul adevărului în haosul impurității iubirilor pentru climateriul sufletului, cu drag. Zâmbetele surâs de veșnicii adunate-n clipe, minute mii de șoapte, petale de secunde-n buchet de gând, aici, printre nori, aici, printre zori, aici, printre noi, râs de...

Am mereu impresia ca opinia, opinia majorității, nu este importanta. Este important, mereu, ce faci tu, cum faci un anume lucru, cum realizezi ca o opinie comuna, reunita, nu face doi bani. Te afișezi cu cineva  în oraș , nu contează ce reprezinta pentru tine, și vezi ca majoritatea, atât cat este ea în acel moment în jurul tău, își da cu părerea despre ce vede, într-un mod care nu deranjează dacă ești obișnuit cu publicul dar în același timp nu face doi bani, de care aminteam. In acel moment nu contează nimic, în afara de cei doi. Nu contează ca „par” nepotriviți, atât timp cat restul sunt masa neglijabila în aceasta ecuație. Nu contează ca în camera unui hotel de la munte e frig și patul este rece, nu contează ca apa calda e plătită dar nu exista, ci contează ca nu ești singur acolo și tot universul, într-o clipa, se concentrează în acel spațiu, unde apare curând o supernova. Nu-mi pasa ca scriu pe blog de pe un telefon și un cititor, fidel, îmi spune ca am pocnit un cuvânt, ci c...

Săptămâna aceasta am făcut câteva schimbări, o parte sunt deja vizibile pe blog,  altele care se vor vedea pe parcurs, urmând să trec pe platforma wordpress. Numărul de vizitatori unici pe zi a ajuns la 218 ca medie, în ultima lună, iar din 2010 și până-n prezent mi-au trecut pragul 189670, număr care obligă pe viitor pentru un conținut diversificat și valoric mai bun. Mulțumesc!

Suntem mereu martorii unor exprimări, manifestări, situații care ne duc cu gândul la limitele existentei umanității, pentru ca termenul acesta devine desuet în ultima perioada. Devenim, pe zi ce trece mașini, abordam viata, zilele, orele ca pe un trafic de timp ce ne expune fapte fără rezonanta și lucruri fără esență.  Observam manifestările timpului, cele ce se petrec în jurul nostru, într-o opoziție totala cu simțul observației, fără câmp vizual, fără o analiza măcar superficiala, într-o indiferenta patologica implementata perfect de către forte ce nu par oculte dar care ne indica clar direcția, robotizarea mentalului prin monopolizarea colectiva a reacției, indusa prin procedee ce seama a manipulare grosolana. Si totuși sunt dubii, și totuși cred ca gradul de indiferenta, de vaccinare cognitiva a ajuns într-un stadiu în care poate doar un război, cu ororile și încrâncenarea lui, sa mai poate mișca ceva în sufletele noastre.  Treci azi pe lângă o persoană, pe strada, o ating...

Second life... Se spune ca orice om cumpătat, în orice situație, are un plan doi. Planul de ieșire din situație, din criza, din cercul vicios, din meteahna, din plictiseala sau din monotonia cotidiana. Un plan doi este, în cele mai multe cazuri, o acțiune spontana, având la baza experienta de viata și puterea de adaptare la nou, la inedit, la eficienta sporita în acceptarea schimbărilor ce survin într-o constanta de timp.  Exista situații când un individ trece o parte din viata reala în planul doi, dar aici nu putem spune ca este un plan de rezerva ci cedarea lui în fata vicisitudinilor, umplerea paharului sau renunțarea la înfruntare. A trece în planul doi înseamnă o schimbare de atitudine, o imperfecțiune de asimilare cognitiva sau a denunța un volum de activitate, de orice natura, în plan secundar cu un motiv clar, “îmi bag picioarele”!  Când apelezi la planul doi, de rezerva, înseamnă ca nu ai regrete, ca planul unu nu a funcționat și ai avut în cap un calcul de rezerva și...

Am sentimentul acela ca vara a fost prea scurta, ca niciodată nu este răcoroasă și nici suficient de lunga ca sa dobândești acel ceva ce nu-ți da pace o toamna întreagă si încerci usa unui studio UV. Am crescut cu ideea ca sunt 4 anotimpuri ca patru tinereți in viata, ca fiecare anotimp aduce mirajul gândurilor de vârstă si fiecare săptămână din un anotimp, la alegere, ne împărtășește lucruri unice și uneori, irepetabile! Am întins mana pe coama lunii și am găsit ca doua au plecat, doua anotimpuri ce mi-au adus în calea ochilor clipe unice, momente remarcabile și zile superbe. Si mi-am amintit ca după ultimul anotimp plecat, plecam și noi, într-un voiaj cu un bagaj in mana, o geanta de povesti, ce conține patina timpului nostru împletit cu praful zilelor ce au fost,...