Rând pe rând, vremurile toate.

Am sentimentul acela ca vara a fost prea scurta, ca niciodată nu este răcoroasă și nici suficient de lunga ca sa dobândești acel ceva ce nu-ți da pace o toamna întreagă si încerci usa unui studio UV. Am crescut cu ideea ca sunt 4 anotimpuri ca patru tinereți in viata, ca fiecare anotimp aduce mirajul gândurilor de vârstă si fiecare săptămână din un anotimp, la alegere, ne împărtășește lucruri unice și uneori, irepetabile! Am întins mana pe coama lunii și am găsit ca doua au plecat, doua anotimpuri ce mi-au adus în calea ochilor clipe unice, momente remarcabile și zile superbe. Si mi-am amintit ca după ultimul anotimp plecat, plecam și noi, într-un voiaj cu un bagaj in mana, o geanta de povesti, ce conține patina timpului nostru împletit cu praful zilelor ce au fost, într-o cununa ieftina ce o sa atârne peste verdele ce o sa stea deasupra noastră. Toate minutele scurse sunt muzele ce lasă urme în sufletele noastre, umbre cu anotimpul ce l-am iubit mai mult, morgane jurăminte de amor si picături de albastre tristeți ce vor sa spună-n cor, ce viata, ce amor. Adunate toate, câte știm, adunate din ce își amintesc complicii zilelor faste, adunate printre zidurile ce ne cuprind chipul și cu știința atingerilor noastre, ele mor, ca o singura voce într-un cor, de dor. Si au sa vina alte zile, numărate iar, săptămâni adunate-n ani, anotimpuri toate, dăruite-n dar cu alai de botez și veselie, ție, draga nou născută copilărie.