Opinia.

Am mereu impresia ca opinia, opinia majorității, nu este importanta. Este important, mereu, ce faci tu, cum faci un anume lucru, cum realizezi ca o opinie comuna, reunita, nu face doi bani. Te afișezi cu cineva în oraș, nu contează ce reprezinta pentru tine, și vezi ca majoritatea, atât cat este ea în acel moment în jurul tău, își da cu părerea despre ce vede, într-un mod care nu deranjează dacă ești obișnuit cu publicul dar în același timp nu face doi bani, de care aminteam. In acel moment nu contează nimic, în afara de cei doi. Nu contează ca „par” nepotriviți, atât timp cat restul sunt masa neglijabila în aceasta ecuație. Nu contează ca în camera unui hotel de la munte e frig și patul este rece, nu contează ca apa calda e plătită dar nu exista, ci contează ca nu ești singur acolo și tot universul, într-o clipa, se concentrează în acel spațiu, unde apare curând o supernova. Nu-mi pasa ca scriu pe blog de pe un telefon și un cititor, fidel, îmi spune ca am pocnit un cuvânt, ci contează ca îmi pot exprima o părere, o părticică din mine, asa cum cred eu și nu cum ar crede el ca eu trebuie sa exprim ce dumnealui credea ca pot. Nu stai cu o persoana ca ea crede ca merita, ci ca amândoi aveți o opinie, comuna, despre viata și lucruri, despre flori, despre stele sau despre clipe ce merita consumate fără nici o ezitare. Nu te așezi la o terasa ca sa știe lumea ca ești viu, ca nu ai plecat de pe planeta, ci pentru faptul că-ți place sa citești presa la o cafea, sa te uiți pe deasupra ziarului la lume și sa îți spui ca ești norocos ca poți face asta, liber, fără a sta în trend, ca majoritatea. Nu-ți pasa ca nu ești formator de opinie, ca nu asculți opinia majorității, ci ca ești tu, real, viu, cu bune și rele, acceptat sau nu, o realitate ce sfidează orice propaganda a unor idei arhaice, ce mai străbat câteodată singularul fata de mentalitatea colectiva, ca o colectiva de CAP-uri de odinioară, cu economie planificata centralizata. Opinia este ca tu trebuie sa faci ce vrei, atât timp cat nu deranjezi în jur și mai mult, sa „deranjezi” masele, pentru ca poți face asta! Deranjează-mă!  


Comentarii

  1. Anonymous27 septembrie 2011 la 19:05

    Cita dreptate ai! Insa ia timp sa ajungi la concluzia asta, sa fii confortabil in propria piele si sa ai curajul sa-ti alegi drumul. Cred ca intr-un fel tine de maturitate dar si de experienta sa intelegi ca asta esti si ca parerile tale sunt la fel de valabile ca si ale altora... si de asemenea ca universul este extrem de vast si diversificat, deci exista un locusor potrivit si pentru tine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe