Gânduri în noapte

Mereu suntem înconjurați de oameni care ne oferă sfaturile, gratis, prin prisma lor de convingeri sau ca urmare a unor exerciții private de asimilare, sau asimilație, a unor întâmplări ce au survenit la modul personal. Deja când ajungem la industria motivațională observam exact aceeași filosofie, dar la scara mai larga și eventual îmbrăcată în haine mai frumoase sau mai documentate științific. Avem parte de minim trei reguli, impropriu spus, de avalanșe de metodica aplicata în sfaturi, bătăi pe umeri sau plâns la gura sobei, precum teoria recunoștinței - tine un jurnal în care sa notezi lucrurile pentru care ești recunoscător, count your blessings, nu lua tot ce ai for granted… de exemplu. Uimitor este faptul ca un motivațional intrinsec, adaptat imediat la persoana supusa unui astfel de experiment p...

Apreciez, printre altele, oamenii ce stau intre doua grupuri de prieteni și au decizii corecte, când lupul e păgubit de imaginea de păsăroi vopsit, ce cântă ca mierla surdă pe gardul unde nu e luat în seama în mod normal, ci doar dacă își creează scenariu ca sa fie în centrul atenției, chiar dacă e leșinat și fără acoperiș pe timp de iarna, ce o sa urmeze… Ii apreciez enorm pe fabuliștii de odinioară care au adus titlurile lor la rang de expresii uzuale. Nu știu câți romani au citit cap-coada fabula Lupul Moralist sau câți știu ca este scrisa de Grigore Alexandrescu. Însă știu ca cei mai multi au auzit sintagma “lupul moralist” și povestea cu lupul care vana oi și dojenea alți lupi ca le mănâncă. Printre metehnele pe care nu le tolerez la cei din jur este și comportamentul de lup moralist. Ca judecam și ne dam cu părerea pot accepta, la urma urmei suntem ființe raționale, analizam și despicam firul în patru ca sa ne ocupam timpul. Nu ne putem abține sa criticam, sa rep...

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Arome de primăvară, vânticel călduț îmi trece prin par și soarele își arata strălucirea printre salcii ce stau sa coloreze cerul. Nu as putea sa descriu primăvara decât în culorile pe care le are. Nu as putea sa-i simt freamătul decât în cuvinte simple de copil: raze călduțe și jucăușe, iarba cruda și verde, curcubee de flori, viata- multa, multa, speranță cat cuprinde, începuturi cat mai îndrăznețe, încercări cat mai reușite. E drept ca nu mai sunt copil și ca nu mai știu ce înseamnă sa trăiești primăvara cu suflet de copil. Nu mai strig după vecinul de peste gard, sa ieșim la o miuță. Nu mai ma trezesc dimineața razele de soare care dau sa-mi intre în ochi, caci acum fațada blocului e umbrita de clădiri înalte.  De 1 martie, nu am mai făcut mărțișoare ca pe vremuri și nu mai cred ca sunt cele mai frumoase. Nu mai ajung acasă cu rucsacul plin ochi cu mărțișoare și sa stau cu grija ca rămân cu ele pana în anul următor. Când deschid geamul, nu mai simt mireasma primăverii, ci mirosu...

Avem fapte! Bune sau rele, sunt fapte, îngrădite, libere, sus, jos, în jurul nostru se întâmplă mereu o fapta. Binele și răul preced fapte, diferențele fiind de opinie sau conjuncturale. Cam asa e cu diferența dintre bine și rău. Nici nu-s multe filosofii pe tema asta. In opinia mea, oamenii se împart în doua categorii: Buni și rai. Nu ca sunt adeptul egalității în drepturi, nu ca sunt bazat pe principiul femeia e egala cu bărbatul, pentru ca nici misogin … nu sunt. Am eu niște principii ale mele, în urma cărora cred cu sfințenie ca oamenii nu-s egali intre ei și nici asemănători. Diferiți! Fiecare dintre noi suntem unici, dar nu prin faptul ca tu ești femeie și eu bărbat, ca eu sunt șaten și tu roșcată, ca eu știu sa scriu și tu n-ai habar sa citești. Viata nu se măsoară în numărul zilelor, ci în numărul faptelor bune, săvârșite. Sau rele!  Unii se nasc cu bunătate în sufle, alții nu. Unii trăiesc poezia despre care n-au știut sa scrie, alții scriu poezia pe care n-au știut s...

Ma uit și rămân pe gânduri, pentru ca asa amestecam noi totul și ne plângem ca suntem o națiune de căpiați, ce își cauta identitatea și obiceiurile de la vest la est, de la nord la sud. Prin urmare: Sfinții 40 de mucenici, sărbătoriți pe 9 martie, au primit cununa muceniciei la începutul secolului al IV-lea, în timpul împăratului păgân Liciniu, în orașul Sevasta din Armenia. Împăratul a încercat sa ii facă sa renunțe la credința creștină, iar cum aceștia nu au renunțat i-a aruncat în lacul Sevasta, înghețat la acea vreme. Potrivit scriptelor bisericești, la revărsatul zorilor a coborât din cer o raza de lumina care a încălzit lacul înghețat. In clipa aceea s-au arătat 40 de cununi strălucitoare pe bolta cerului, încât a coborât fiecare cununa și s-a așezat pe creștetul lor. Pentru ca au fost vehiculate mai multe zile ale bărbatului, am sa încerc sa fac putina ordine, la ministerul cognitiv: 9 martie - nu are nicio legătură oficiala cu bărbații. Vine după 8 martie și este ziua Sfinților...

Cred, fundamental, că o națiune este construită, adoptată, crescută, educată, pe minciună. Minciuna a devenit adevărul retezat, scuza oficială, diferența pe același segment orar a prognozei meteo între 2 posturi de televiziune, arta cuiva de a astupa ghinionul veșnic prin acceptarea condiției umile, salutul zâmbitor acordat șefului și scuza culpabilizată când foamea îți atinge papilele  privind prin geamul unui restaurant când se savurează un borș de pește. Lumea s-ar prăbuși chiar de un singur om ar spune tot adevărul. Tânăr sau vârstnic, tu, eu, avem nevoie rafinata de alcoolul minciunii. Prin ea ne iubim și posedam pe cel înșelat, prin ea ne protejam: eu sunt altul, înăuntrul meu nu puteți pătrunde, nu ma puteți strivi. Ce jenant e sa ai amor fără minciuna, sa spui fără vorbe mieroase ca te simți împlinit când te dai jos din pat și te gândești ca era mai buna o cafea și un coniac. Si cine nu știe ca a fi ambiguu îți da valente noi, fațete opuse te fac sa te adaptezi mai ușor ana...