Gânduri în noapte

Uneori, mulțumirea este adresabila, alteori de sine, însă mai importat este cui ii este adresata. De foarte multe ori mulțumim unei persoane care merita cu totul altceva și uitam sa mulțumim persoanei care merita din plin acest lucru. Trecem repede apoi cu vederea ca suntem oameni și avem voie sa greșim. Dacă greșim prin automulțumire e un fapt, dacă uitam complet devine o problema, din păcate tratabila doar în primii șapte ani. Mai avem o șansă pana spre 24 de ani, în pre-formal, iar după aceasta data avem șansa de devenim mitocani, lucru apreciat azi, la înalta valoare și promovat ca un atu de viata. Din nefericire!

Cafeaua, cea mai simpla și eficienta metoda de socializare pe viu! Însă și foarte periculoasa, prin expunerea la care ești invitat! De ce? Pentru ca te mănâncă pe pateu, pe chelie, sau cine mai știe pe unde însă loc important ca și persoana ta, sa inviți o colega de serviciu la o cafea! Abia atunci, la cafea, în loc sa expui motivele cafelei, te gândești la ce expui persoana, la ce o sa spună lumea, în caz grav și soțul sau iubitul ei. In loc sa dezbați o bârfă mica de birou sau niște impresii despre șef, colega noua, șamd. ca orice om ce lucrează pe la corporații. Pai bine, înțelegem natura relațiilor de birou, însă pana la cele intre servicii mai e un drum lung sau prea scurt însă sigur nu trece prin cafeaua aia, fie ca e prea slaba, prea tare sau cu mult prea mult lapte! Sfârșitul cafelei declanșează alerta maxima, ea își montează ochelarii, iese prima, privește stânga - dreapta, face un semn discret și trece la un pas mărunt și rapid de gazela către birou. Tu, treci pe la bar, bagi...

Știi, uite, avem aproape un an de când ne-am întâlnit, aproape 9 luni de când ne-am cunoscut la cheful vecinei tale de la etajul doi, atunci când te-am îmbătat și ne-ai confundat, în dormitorul ei! Știi, avem aproape 7 luni când m-ai scos la teatru, o piesa de comedie, o comedie cu tine în sala, când îți umblau mâinile pe sub fusta mea și aveai rânjetul ala pe fata ca orice buldog în călduri. Știi, sa tot fie vreo 6 luni de când m-ai prezentat la părintii tai, taica-tu iscoditor la tocurile mele sau la glezne, oricum cu ochii ieșiți ușor din orbita și maica-ta cu întrebările ei despre gastronomie și laudele la adresa ta pentru faptul ca știi ce e o femeie fără a o confunda cu un bărbat. Si, sa fie vreo 4 luni, faza aia când m-au luat de gat și mi-ai spus, sublim, de pastele mamii, despre mirosul din bucătărie când am uitat macaroanele pe foc, sperând sa-ti fac o bucurie. Si mi-am amintit, știi, acum 3 luni am rămas gravida, tăticule! Te iubesc, știi doar!