Gânduri în noapte

Agenda! Acel lucru unde planificam! Roboti! Viata nu este planificabila ci se traieste! Arunca-ti agenda, angajeaza-te la viitor, lasa obiceiurile proaste pentru ca viata se traieste, nu se planifica, nici macar cu cunoscutii, prietenii sau familia! Restul sunt detalii, pozezi in om organizat! Pentru ca uiti! Varsta?

Si o sa ningă iar, iar eu la gura sobei o sa aprind luminițe de strălucire și beculete de suflet, în culori nemărginite. O sa îngrămădesc înspre tine gânduri ramuri și o sa umplu casa de zâmbete din visări de iarna. O sa fac drumul înapoi al anului, pentru ca am inima și pun suflet în ea, drum anevoios de iertare, de iubire și de alinare. Un drum înapoi unde nu ai fost călcată cu petale, unde nu arăți răni din mândrie și le acoperi cu speranță pentru ca nu te mai naști încă o data și nici nu pleci în zări de multe ori. Cărările vieții le parcurg pentru ca muzica o aud înaintea mea, în urma lăsând urme pașii și valizele mele grele și abandonate iar drumul poate sa fie oricum ca doar nu e vârf de munte fără prăpastie și nici put fără oglinda de apa. Si în gura sobei, printre limbile de flăcări aurite, o sa vina și noaptea aia așteptată despre care spun minuni, când ma descopăr în ghetele roșii ale persoanei dragi mie și-mi croiesc stări cu iubire și dăruiesc frânturi din ce îmi apar...

Sa tot fie vreo 26 de ani de când am crezut ca ne schimbam, după vreo alte 4 încercări! Sa tot fie vreo 25 de ani de când era sa rămânem fără o bucata de tara. Sa tot fie vreo 24 de ani de când ne-a trecut coșmarul mineresc pe la urechi. Sa tot fie vreo 19 de când un țap a promis schimbarea. Sa tot fie vreo 11 de când ne-a fost promisa schimbarea schimbării de către marinar. Sa tot fie aproape un an și un pic de când un sas mut ne-a promis o tara funcțională și civilizata.  A trecut mama termenului lui Brucan, a trecut vremea tuturor, au trecut vremurile și nu zărim decât aceeași sărăcie, lucie, ba chiar mai rea decât acum 26 de ani. Sunt câteva excepții, 2% bogații prin furtul tarii, 0.5% prizonieri pe salarii bunicele în corporații care vând și ultima picătură de inteligenta a neamului pe banii putini și vreo 8% care, angajând neamuri și ceva în plus în sectorul privat, au menținut la limita decentei șomajul intern. Si o gloata de 11% care pompează, dar nu pentru mult timp, valut...

Si mâine, decembrie! Stau unii într-o rână și se întreabă cum e viața, cum e traiul, cum sunt timpurile. Trebuiesc sa fie cumva? Când respiri, când ai un scop, când ai o ținută, un plan de viitor, ceva acolo, o iubita sau o nevasta viata se măsoară în zile! Si zilele trec, rand pe rand, iar la sfârșit de an te faci contabil. Faci bilanțul, analiza pe termene și timpi, apoi aduni, scazi, ștergi prin omisiune sau adaugi de la tine pentru ca sa dea bine la public! Si ce rămâne, dacă rămâne ceva? Ca te-ai menținut om, ca te-ai străduit sa nu vezi capra vecinului și ca zilele numărate de fapt sunt secunde, mii, care te fac sau nu, demn de nume și renume! Cam atât, pentru restul avem secțiunea de cancan!

Știi, uite, avem aproape un an de când ne-am întâlnit, aproape 9 luni de când ne-am cunoscut la cheful vecinei tale de la etajul doi, atunci când te-am îmbătat și ne-ai confundat, în dormitorul ei! Știi, avem aproape 7 luni când m-ai scos la teatru, o piesa de comedie, o comedie cu tine în sala, când îți umblau mâinile pe sub fusta mea și aveai rânjetul ala pe fata ca orice buldog în călduri. Știi, sa tot fie vreo 6 luni de când m-ai prezentat la părintii tai, taica-tu iscodi tor la tocurile mele sau la glezne, oricum cu ochii ieșiți ușor din orbita și maica-ta cu întrebările ei despre gastronomie și laudele la adresa ta pentru faptul ca știi ce e o femeie fără a o confunda cu un bărbat. Si, sa fie vreo 4 luni, faza aia când m-au luat de gat și mi-ai spus, sublim, de pastele mamii, despre mirosul din bucătărie când am uitat macaroanele pe foc, sperând sa-ti fac o bucurie. Si mi-am amintit, știi, acum 3 luni am rămas gravida, tăticule! Te iubesc, știi doar!

E dimineață, ca orice dimineață ai spune repede și pana nu te întorci, discret, spre centrul patului unde aprofundezi spart de somn legătura ta intre senin și frumusețe.  Nu te gândești la frumusețea ta, ca ești urat ca dracul și buimăcit încă de somn, ci te cuprinde prin toată ființa imaginea aia unde cearceaful, ca un făcut aproape magic, lasă sa se vadă o glezna, o mana, o pulpa și mutrișoara aia încă plina de somn și totuși în zâmbetul dimineții.  Te întrebi, în sinea ta , ca orice trecător prin timpuri, ce dar e sa ai dimineți lângă dimineți alături de alte sute de dimineți pe omul de lângă tine, ce miracol te-a lovit tocmai pe tine, urâciosul, morocănosul, ursul patului?! Te aproprii de ea, o mirosi și gândul ți se umple de miresme, e mirosul acela de piele fina, apoi discret o atingi pe mana și vezi dacă-ți răspunde încă o data după alte mii de dăți. Si da, primești, primești zâmbetul în sărut, tocmai tu, tu ala priponit intre mental și sentimental, agățat în tare, țint...

Pe cine întreb, pe unde aud, toți sunt de acord ca anul acesta începe cu speranță! Ultimul bastion al optimistului este speranța, pentru ca dacă nici aceasta nu mai emite pretenții pe cortex, atunci doar umbra teiului spune poezia liniștii îndelungi.  Mergi cel puțin plin de gânduri la medic, aștepți acest cuvânt magic în tăcere și cu respectul cuvenit unui vorbe care te va face cel puțin bucuros la ieșirea din clinica. Arunci privirea în curtea unei scoli, brusc te învăluie un gând de speranță pentru generația care-ți va lua tot locul într-un peisaj care are culoarea frunzelor târzii in toamna.  Ai auzit cumva de speranța fluturașului de salariu care creste precum un print din povestea aceea care-ți revine lunar în minte. A trecut un an de la ultima ta vizita, undeva la tara, unde bunicii tai locuiesc într-un vârf de munte departe de viata ta tehnologica și sociala. Cobori în gara cu speranță, cu speranța ca pământul sa nu fie reavăn în locul acela pregătit de ei de mu...

Fara internet descoperi prietenia, cu cateva conditii: - nu trebuie sa ai consens, ci trebuie sa ai parerile tale despre lume, prin propria experienta de viata. - nu atragi atentia ca datorita unui moment prietenia dispare, ca atunci esti doar legat consensual si nu prieten. - daca dispari in Congo asigura-te ca prietenia ramane, nu-ti trebuie wi-fi si nici gsm. - stiu, lumea nu e dreapta, insa tu nu esti maimuta, deci ti se aplica regula. - daca dormi bine e ca ai prieteni, altfel insomnia e tot cerinta consensuala. - daca bei singur, atunci iti este frica de prieteni, fie ca beau la fel de mult, fie ca beau pe banii tai. - daca ceri o parere, nu cere si masina, nevasta, samd. ramai doar cu prietenia. - ti-ai inceput anul? perfect! cati prieteni ti-au mai ramas? ai vreo vina? desigur, nu, vina e la ei, tu esti perfect, pana la ultimul prieten. - ai bani, ai mijloace, ai cumparat consensul? pai atunci ai prieteni de conjunctura si ii meriti, dar nu ei pe tine. Si eu m-am gandit...