Speranță.

Pe cine întreb, pe unde aud, toți sunt de acord ca anul acesta începe cu speranță! Ultimul bastion al optimistului este speranța, pentru ca dacă nici aceasta nu mai emite pretenții pe cortex, atunci doar umbra teiului spune poezia liniștii îndelungi. 
Mergi cel puțin plin de gânduri la medic, aștepți acest cuvânt magic în tăcere și cu respectul cuvenit unui vorbe care te va face cel puțin bucuros la ieșirea din clinica. Arunci privirea în curtea unei scoli, brusc te învăluie un gând de speranță pentru generația care-ți va lua tot locul într-un peisaj care are culoarea frunzelor târzii in toamna. 
Ai auzit cumva de speranța fluturașului de salariu care creste precum un print din povestea aceea care-ți revine lunar în minte.
A trecut un an de la ultima ta vizita, undeva la tara, unde bunicii tai locuiesc într-un vârf de munte departe de viata ta tehnologica și sociala. Cobori în gara cu speranță, cu speranța ca pământul sa nu fie reavăn în locul acela pregătit de ei de multa vreme. 
Copilul tău creste și îți dai seama de acest lucru de la primul lui cuvânt spus și pana la primul grizon din par și atunci speranța încolțește ca te v-a moșteni, ca o sa te reprezinte asa cum ai visat și v-a continua ce tu ai început.
Strângi jumătate din viata ca sa ai casa ta, familia ta și urmașii tai. Brusc ai pierdut totul fără sa te gândești la jocul băncilor sau al angajatorului ce a intrat în insolventa. Pleci peste mari și tari, într-o alta lume, străină ție, cu speranța ca o sa reușești pentru a doua jumătate din viata ce ai pierdut în prima.

Toată lumea spune ca speranța moare ultima, însă eu spun ca se naște prima, înaintea ta, în privirea ta, în sufletul tău, în inima ta!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe