Anosmie.
Îți număr cu gândul visurile și sunt toate așezate în ordinea haosului, unul peste altul , desenând povesti de viata, în care se leagă cuvintele într-o patina de timp în nopțile muritorilor, o secunda pierduta în abisul trăirilor tale, precum ancorele prinse în adâncul marii strălucind în lumina lunii. Întunericul se lasă ca picăturile de plumb peste pleoapele tale grele-n gene, abătute de vinul gustat din clepsidra vieții. Adorm cu gândul departe, visurile într-o anosmie îmi lasă un gust amărui de ciocolata, atunci când soarta ascunde dorințe fierbinți de dincolo de realitate, unde am aflat ca nimic nu e interzis. Interzise sunt clipele murdare, spălate de valurile de negura a vremurilor, în momente de nebunie a ființei umane. Te-am zărit asa cum te-am mângâiat în visul meu, când te doream măcar pentru un singur apus de soare, apoi știind ca te pierd în dimineți și apoi iar sa lupt pentru încă o clipa de seara lângă tine, sa ma pierzi în valurile tale cu fiecare atingere, unde ma în...