Gânduri în noapte

O minciuna repetata de o mie de ori rămâne o minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevăr - Goebbels Manipularea maselor - mesajele subliminale - a devenit un element cheie al societății umane, evoluția sa fiind una din principalele preocupări ale oamenilor în general, atât în planul real înconjurător cat și în fondul virtual cinegetic... Pe lângă efectele pozitive ale acestei dezvoltări - uneori neuronale, observam și o creștere puternica, negativa, a materialismului tehnologic în detrimentul dezvoltării spirituale. Din ce în ce mai des unele aspecte ale acestei culturi industriale, virtualul,  ne fac sa simțim ca una dintre trăsăturile cheie cu care a fost înzestrat omul de la Dumnezeu este lezata: liberul arbitru. Nu contează ce face sau ce emite o entitate, este suficient ca argumentele manipulării sa funcționeze, ducând în final la un nou “adevăr” moștenit, entitatea fiind catalogata exact după influentele subliminale ale propagatorului emitent, ce coordonea...

După zarva de cu zi, după seara răcoroasă, după alte clipe ce au cuvânt de supernove explodând, după liniștea din nou, noaptea sa așează, sfetnic calm peste noi, prinși în somn și speranțe a legământ. Ea, cu somnul prins în gene, cu miros de struguri în pârg, așezată lângă mine, cu cearceaful tremurând de așezarea-i pe trupul blând. Uneori doarme pe umărul meu, cu o mana întinsă a posesie peste sufletul ce sta ascuns sa nu se vadă ca e de straja. Si când doarme, dormea întors amorul meu de plumb, ce picura cristalele bolților cerești, printre gânduri și zâmbete discrete în noaptea cu vânt călduț ce adie o șuviță ce-mi mângâie ușor tâmpla ce zbate clipe de amor. Știu ca e ușor sa spui ca visele prind glas, știu ca acum ii poți spune ca-i dor împletit de zori, știu ca poți purta suspine în zilele ce mori când nu e lângă tine sa-ți spună dorului dor. Cred ca în liniștea nopții acordurile sunt ample, o respirație ușoară sufla peste cord și el bate în ritmul ce ticăie în corzi peste chipul ...

Timpul o definiție a făuritorului, o linie sau o axa, ce intervine fără oboseala divina, în viata noastră. Linia timpului este continuă, chiar dacă avem înclinația unei împărțiri, inegal măsurabilă în trecut şi viitor, unde prezentul este relativ, iar momentul  devine trecut în momentul următor, care, la rândul lui devine prezentul nou deşi cu o clipă mai înainte fusese viitor. Timpul, imaginat ca o banda hârtie, uneori un inel Möbius pentru lumea cu susul în jos, se derulează constant spre percepțiile noastre, fizice și energetice. Oamenii trăiesc și sunt prinși în pașii lor în această bandă şi se identifică cu aspectele ei, parțiale, fără a avea o percepție temporala, unde sesizează fenomenul temporal și cuantificabil, în mod fragmentat. Percep un trecut şi un viitor deoarece conștiința lor este şi ea limitată doar la un fragment sau altul de cunoaștere, temporala. Dacă conștiința are expansiune, extrapolând, ea devine o sferă la scara cosmica şi cuprinde ca percepție şi cunoaște...