Gânduri în noapte

Îmi plac zilele oarbe, care n-au puterea sa pipăie din mine. Zilele lăsate fără degete peste serile fără ploi, ce ascut simțurile la fel ca după nopțile în care nu mai trebuie sa pleci de lângă mine. Ca o prințesă ce nu a știut ce coroana de stele poarta pe cap sau mai grav ca un chirurg care operează în zorii zilei, m-as mulțumi cu o mierea de dorul zilelor noastre prea dulci, Îmi pasa de tine și mi-ar plăcea sa cred ca n-am aranjat nimic și ca valul ma prinde cu o iertare șoptită în miezul nopții. Ca picura în suflete mai tare și mai tare printre stele albe, roșii și albastre, ca ma gâdila dorința și ma sapa liniștea peste lipsa ta. Îmi pasa de tine și eu îmi spun Eh, extragalacticule, ești euforic, epuizant exhibitoriu, exemplul eliberator exorbitant, exonerând expresiile expandate, exploatând exploziv, extorcând encefalul extrovertindu-l, exultând eficient, eziți exteriorizarea eule! Ce nu poți sa lași in urma? Ce te retine sa bați pasul pe loc? Chipuri care se uita, locuri care se...

M-am gândit mereu la geniala idee a celui ce a fabricat prima oara înghețata, mai ales în zilele călduroase de vara, când o cupa te răcorește și iți aduce buna dispoziție precum chitara lui Santana. Mi-am adus aminte ca verile ca aceasta sunt lungi, mai ponderate în grade și cer atenția cuvenita, cu clinchet de pahare și multa voie buna, pentru ca intre concedii ai timp sa stai la vorbe cu amicii, ca pe vremuri, când tv-ul avea emisie 2 ore.  Serile de vara îmi lasă mereu amintiri plăcute, semne de frumos și gânduri de bine în ambele emisfere, intre 2 greieri ce canta cu foc. Îmi vine mereu sa fac o cerere la ceruri, sa fie doar vara, sa fie veselie și sa uitam zilele cu clipe mai nefaste, într-o simfonie de culori, de murmur și vânticel de mișcă-n frunze discret ca pasul unei domnite, trecând pe lângă un domn ce lasă-n urma parfum de tabac. Pana și șofatul are alta forță, lumea conduce mai agale, muzica se aude printre geamurile fumurii și toți visează cu gândul la vacantele ce st...

Maine omul devine mare, creste, adâncește cunoașterea și devine porc. Porcul, prin excelența, nu are dureri, în dos! Porcul nu este un animal sfânt, însă este digerabil, preparat, afumat, de păstrat la loc răcoros și fără lumina. Azi, omul porc în formare, prezent fără încetare în jurul nostru, un compendiu de mitocănie și crasă aroma de dos încins - probabil din cauza unor dureri în aceeași zona, are pretenția la dialog, la vorbitor, pupitru sau portavoce. El exprima părerea ca o soluție neapărat pentru mase iar grohăitul pestilențial devine deodorantul la moda. Are o părere neutra, îl lasă rece orice trend care generează plus valoare euristică, scurma în gunoaiele pubelelor sociale și etichetează totul, ca “branding for new life”... In goana plimbărilor nocturne prin mall, cu treburi ca sa nu evidențiem pantomima și butaforia unui pseudo-shopping pentru imagine, zărești turmele de porci, de ambele sexe, în formule compuse și descompuse de triste vremuri ce le trecem. Si porcul, nu-i ...

Răcorește-te într-o seara de vara cu ploaia gândurilor tale ce nu au clipe de tihna când zbaterile-ți sunt pe inima. Arunca-ți picături de clipe reci și toarnă-ți apa florilor pe zâmbet, deschide-ți larg ochii printre stele și cauta-ți iubirea dincolo de ele, intre genele cometelor mute. Zboară peste lanul cu amintiri și culege-ți rodul unei iubiri printre spicele ce așteaptă  sa fie culese de mâini harnice ce ating finețea cositelor în vânt. Șoptește-i ca murmurul unui izvor numele tău și cuvintele ce îți dau dor, pune-i fata-n mâini și lasă-l sa soarba dulceți de fior, tu cu fluturii tai și sprijin pe un picior. Simte muzica muzelor și mergi în pași de dans ca un fuior ce își toarce firul vieții intre bratele ce îți ating viespea-ți în ritm de amor. Arunca-ți năframa chipurilor triste și surâde printre vise, lasă șoapte-n urechea cu atenție la păsuiala dulce. Vara, ca o barza chioara și uituca, ploaia repede s-o aduci pe glezne, răcoare sa ne atingă, vremurile sa fie calde și alu...

In fiecare zi observ, acum cu un  exercițiu  de vointa, ca specia venita la putere, în toate paturile sociale, este homo tampitus. Unde te duci, unde schimbi o vorba, unde întrebi ceva, fara gres, nimeresti un tampit. Credeam ca ura fata de apa și săpun avea ceva din aerul medieval al tampitului autohton care nu are alta grija cotidiana în afara de portia de bere, grohaitul condescendent si crizele de personalitate in prezenta unor parasite domesticite de imaginea Visa sau Mastercard.  Aglomerarea cea mai mare ca densitate de  tâmpiți  o regăsesc pe internet si la tv. Cazul clasic al televiziunii care iti formează caracterul și te lasa cu ideea ca esti tâmpit - atunci inghiti tot, nu-l discut pentru ca o televiziune înainte de a avea un public țintă face lobby sa adune crema tâmpiților pe intervalul orar cu maxima audienta. Tampi...

M-am gândit ca uneori căutările noastre sunt ca munții, mari, semeți însă fără putere în a-și da mana peste ceruri și în a-și mângâia coamele înzăpezite. M-am uitat după umbra lunii sa observ dacă se vede fericirea de dincolo de Ecuator, dacă acolo zâmbetul prin clipe de seara este permis. Mi-am ascuțit auzul spre pădurile cu liniștea lumii, sa aud murmurul viselor noastre, strânse în scorbura gorunului ce le știe pe toate de când lumea, ca un ecou surd de zile. M-ar duce gândul printre valurile înspumate sa caut perla stelelor din cer, s-o fac cadou unei domnite, pe seara. M-as uita la voi și am promite noi, cu noi și iară noi cuvinte, visele într-o vara.Ne-am promis între noi şi ne-am împrumutat. Când pentru totdeauna, când pentru împăcări pârlite. Ne-am uitat curajul într-un șanț săpat pentru păgubași. Si, de după un deget am făcut umbra ipocriziei. N-am luat mult din viața mare şi plină de toate. Doar nu-ţi mobilezi zilnic hambarul unde visele se iau în brațe de frig, pe straturi m...