Gânduri în noapte

Agenda! Acel lucru unde planificam! Roboti! Viata nu este planificabila ci se traieste! Arunca-ti agenda, angajeaza-te la viitor, lasa obiceiurile proaste pentru ca viata se traieste, nu se planifica, nici macar cu cunoscutii, prietenii sau familia! Restul sunt detalii, pozezi in om organizat! Pentru ca uiti! Varsta?

Si o sa ningă iar, iar eu la gura sobei o sa aprind luminițe de strălucire și beculete de suflet, în culori nemărginite. O sa îngrămădesc înspre tine gânduri ramuri și o sa umplu casa de zâmbete din visări de iarna. O sa fac drumul înapoi al anului, pentru ca am inima și pun suflet în ea, drum anevoios de iertare, de iubire și de alinare. Un drum înapoi unde nu ai fost călcată cu petale, unde nu arăți răni din mândrie și le acoperi cu speranță pentru ca nu te mai naști încă o data și nici nu pleci în zări de multe ori. Cărările vieții le parcurg pentru ca muzica o aud înaintea mea, în urma lăsând urme pașii și valizele mele grele și abandonate iar drumul poate sa fie oricum ca doar nu e vârf de munte fără prăpastie și nici put fără oglinda de apa. Si în gura sobei, printre limbile de flăcări aurite, o sa vina și noaptea aia așteptată despre care spun minuni, când ma descopăr în ghetele roșii ale persoanei dragi mie și-mi croiesc stări cu iubire și dăruiesc frânturi din ce îmi apar...

Sa tot fie vreo 26 de ani de când am crezut ca ne schimbam, după vreo alte 4 încercări! Sa tot fie vreo 25 de ani de când era sa rămânem fără o bucata de tara. Sa tot fie vreo 24 de ani de când ne-a trecut coșmarul mineresc pe la urechi. Sa tot fie vreo 19 de când un țap a promis schimbarea. Sa tot fie vreo 11 de când ne-a fost promisa schimbarea schimbării de către marinar. Sa tot fie aproape un an și un pic de când un sas mut ne-a promis o tara funcțională și civilizata.  A trecut mama termenului lui Brucan, a trecut vremea tuturor, au trecut vremurile și nu zărim decât aceeași sărăcie, lucie, ba chiar mai rea decât acum 26 de ani. Sunt câteva excepții, 2% bogații prin furtul tarii, 0.5% prizonieri pe salarii bunicele în corporații care vând și ultima picătură de inteligenta a neamului pe banii putini și vreo 8% care, angajând neamuri și ceva în plus în sectorul privat, au menținut la limita decentei șomajul intern. Si o gloata de 11% care pompează, dar nu pentru mult timp, valut...

Si mâine, decembrie! Stau unii într-o rână și se întreabă cum e viața, cum e traiul, cum sunt timpurile. Trebuiesc sa fie cumva? Când respiri, când ai un scop, când ai o ținută, un plan de viitor, ceva acolo, o iubita sau o nevasta viata se măsoară în zile! Si zilele trec, rand pe rand, iar la sfârșit de an te faci contabil. Faci bilanțul, analiza pe termene și timpi, apoi aduni, scazi, ștergi prin omisiune sau adaugi de la tine pentru ca sa dea bine la public! Si ce rămâne, dacă rămâne ceva? Ca te-ai menținut om, ca te-ai străduit sa nu vezi capra vecinului și ca zilele numărate de fapt sunt secunde, mii, care te fac sau nu, demn de nume și renume! Cam atât, pentru restul avem secțiunea de cancan!

Știi, uite, avem aproape un an de când ne-am întâlnit, aproape 9 luni de când ne-am cunoscut la cheful vecinei tale de la etajul doi, atunci când te-am îmbătat și ne-ai confundat, în dormitorul ei! Știi, avem aproape 7 luni când m-ai scos la teatru, o piesa de comedie, o comedie cu tine în sala, când îți umblau mâinile pe sub fusta mea și aveai rânjetul ala pe fata ca orice buldog în călduri. Știi, sa tot fie vreo 6 luni de când m-ai prezentat la părintii tai, taica-tu iscodi tor la tocurile mele sau la glezne, oricum cu ochii ieșiți ușor din orbita și maica-ta cu întrebările ei despre gastronomie și laudele la adresa ta pentru faptul ca știi ce e o femeie fără a o confunda cu un bărbat. Si, sa fie vreo 4 luni, faza aia când m-au luat de gat și mi-ai spus, sublim, de pastele mamii, despre mirosul din bucătărie când am uitat macaroanele pe foc, sperând sa-ti fac o bucurie. Si mi-am amintit, știi, acum 3 luni am rămas gravida, tăticule! Te iubesc, știi doar!