Doar 26 de ani.

Sa tot fie vreo 26 de ani de când am crezut ca ne schimbam, după vreo alte 4 încercări! Sa tot fie vreo 25 de ani de când era sa rămânem fără o bucata de tara. Sa tot fie vreo 24 de ani de când ne-a trecut coșmarul mineresc pe la urechi. Sa tot fie vreo 19 de când un țap a promis schimbarea. Sa tot fie vreo 11 de când ne-a fost promisa schimbarea schimbării de către marinar. Sa tot fie aproape un an și un pic de când un sas mut ne-a promis o tara funcțională și civilizata. A trecut mama termenului lui Brucan, a trecut vremea tuturor, au trecut vremurile și nu zărim decât aceeași sărăcie, lucie, ba chiar mai rea decât acum 26 de ani. Sunt câteva excepții, 2% bogații prin furtul tarii, 0.5% prizonieri pe salarii bunicele în corporații care vând și ultima picătură de inteligenta a neamului pe banii putini și vreo 8% care, angajând neamuri și ceva în plus în sectorul privat, au menținut la limita decentei șomajul intern. Si o gloata de 11% care pompează, dar nu pentru mult timp, valuta în tara, pentru năpăstuiții ramași în zona sărăciei amintite. Intr-o tara porno, unde se face prostituție pentru o găleată, o punga de mălai sau un litru (kil pentru zona galetara), cei 26 de ani au trecut, o parte au ajuns la pensie, e relativa liniște! Dar pentru aia, care în următorii 26 de ani vor contribui la PIB, ce se pregătește? Nu vor apuca pensii, nu vor apuca vârsta pensiei în nebunia și stresul acesta, nu vor avea curaj sa facă copii ca nu vor avea ce sa moștenească, nu vor apuca nici măcar nenorocita aia de autostrada de la mare și pana în vestul tarii, nu vor apuca nimic ca pana atunci totul o sa fie furat. Vor sta la o besina de fasole-n tuci, ascultând cum bate vântul printre coaste, rânjind anemic la un televizor care arata niște cretini la emisiunile de noapte și niște hoți la emisiunile de știri și actualitate românească! Resemnați, goi, chiori, prosti, visând la un Tutea profetic. Altfel, nu ne mai interesează nimic, neam blazat! Murim!