Gânduri în noapte

Am sa-l sparg! Da! O violenta pentru liniște! Cred ca da, suna ciudat, însă mai ciudat îmi suna mie în urechi fiecare emisiune de știri de la televizor. Si am sa-l sparg pentru ca după 2 ani de teroare televizata, criza a plecat. Ma liniștisem, vedeam un viitor luminos, cu populație putina, în tărișoara asta. Vedeam lumea ca redescoperă siguranța zilei, zâmbetul, plimbările în parc și tot ce tine de confortul personal. Știam ca după criza creste și natalitatea, scad emigrările și încet, încet o sa avem curajul sa facem credit la case care nu sunt ale noastre și sa avem leasing la mașini de peste 20000 de euro ce stau parcate lângă acele cutii plătite în rate ce se numesc pompos apartamente, adică un termen ce suna a civilizație, apa calda, lumina și televizor... Si când totuși am crezut ca șomerii își găsesc în final un loc de munca călduț, la birou și ca nu mai exista șansa sa vad un vameș care se sinucide ca nu are de unde sa plătească o rata de 500 de euro, ca șpaga e pentru altceva...

Preponderent folosim creierul pentru adaptare, asimilare și exprimare, utilizând mare parte din timpul alocat vieții noastre pentru o continua interfațare cu cele 4 elemente primare - aer, apa, pământ și foc, elemente ce ne compun ineficient sau nu viata. Viata, preponderent, este un lucru viu, o entitate ce ne leagă de aceasta planeta într-un joc sacru și uneori plin de uitarea înțelesului primordial, viata ca trăire. Cele 4 elemente care dau dimensiunea reala a ecosistemului nostru sunt împărțite în 2 parți, materia și energia. Combinând aceste 4 elemente, într-un mod armonios, obținem idei, însușiri, sensuri, energie vie și un plan al traseului nostru, preponderent activ, în viata. Omul, imediat după origini, invoca, cu fermitate, forța acestor 4 elemente, ca elemente magice, un fel de materie prima a magiei, esența ce-i aducea adaptare, asimilare și exprimare, în planul lui, preponderent fizic, dar ajutat de acel spiritual tradus ca plan ideologic fundamental. Omul antic percepea p...

"Trăim în permanenta în izolare. In parte pentru ca îmbătrânim, ne căsătorim și avem copii. Acestea sunt cele trei nivele ale singurătății pe care un om le experimentează în decursul vieții" este de părere psihologul britanic John Cacioppo. Ne aflam în plin avânt tehnologic, al secolului 21, unde accesul la informație înseamnă comunicare. Prin dezvoltarea mijloacelor de comunicare, telefon și internet, apare dependenta de comunicare, mai ales prin mediul internetului, izolând persoanele ca prim efect și îndepărtându-se, ca plan secund,  de alți potențiali prieteni. Ca un exemplu paralel, legea interzicerii fumatului în locuri publice are ca efect izolarea și îndepărtarea persoanelor de grupurile de prieteni, atât prin efect cat și cauza, prin ruperea de mediul comun. Efectele singurătății nu sunt anormale, ci comune persoanelor însă lipsa controlului poate duce la repercusiuni sociale și clinice grave. Se observa ca persoanele singure, ce comunica excelent în mediul virtual, ...

Dacă as putea sa merg pe strada ascultând gândurile oamenilor m-as simți o pasare a viselor, o clipa de eternitate în bătaia pleoapei, oglindindu-ma în irisul ochilor de privitor. Dacă as putea as zbura printre pasări, cu bătăi ale aripilor de inima, în cele mai de sus ceruri ale sufletelor cu pene de iubire. M-as rostogoli în viata printre lume ca un bulgare de cer senin, agățând după mine gălăgia zâmbetelor pline, stand apoi sa le răsfoiesc citind bucuria lumii la marginea unui birou plin de fantezii din jeturi de apa cristalina. As merge în creasta munților cu pași mărunți, pe cărări alese ca sa ating bolta lumii, as merge pana la izvorul mintii, sa ating spiritele ce se nasc și prind suflare în bratele mamelor avide de mângâierea pruncilor. Mi-as ceda clipele pline de mireasma vieții oamenilor cu zile grele, în picături de îndreptar al frunților apăsate de grijile bordeielor fără speranțe. Stupii inimilor noastre sunt cuibare ce așteptă mâini dibace sa le așeze pe petalele cu soare...

Mai zilele trecute a apărut un cocalar mioritic care, în numele Domnului propovăduind accesul la fericire pe baza credinței, s-a filmat arătând lumii întregi pe youtube cum și-a depășit temerile în credință cu ajutorul șefului de sus. Indemnul la credință și ruga pentru Dumnezeu avea o motivație forte, mașina - una de lux, vila, piscina, statutul lui, samd, adică o viata de huzur. In scurt timp lumea a aflat ca e un mincinos mărunt, fiind bodyguard la un luptător profesionist, iar cele prezentate ca avere personala erau de drept munca celebrului personaj din Anglia, Alex Reid. In fapt, nu individul cu pricina ma interesează ci altceva, substratul acestei povesti, faptul ca aproape nimeni nu a crezut ca Dumnezeu poate sa înfăptuiască o asa minune, cu un muritor care prin falsa credință înșală privitorii, cu lucruri dăruite de El. Si aici ne gândim serios la modul in care tratam credința, cuvântul Lui și cum suntem extrem de prudentu când cineva ne spune despre vreo minune dumnezeiasca! ...

O indiferenta crunta ma cuprinde când citesc definiția superficialului, știind cat de superficial este explicata: “care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime.” Mai zilele acestea cineva îmi vorbea senin ca simte cum superficialul pune stăpânire pe orice ar întreprinde, de la discuții la percepția interlocutorilor, într-o maniera care nu-i pare corecta însă, declarativ, nu ar avea resurse sa revină la sentimente mai profunde, la înțelegerea fenomenelor și, în speță, a lumii! Îmi povestea ca în ultima vreme  se pare că suntem cu toții superficiali. Mai spune ca este o persoana superficială și recunoaște ca judeca oamenii după valorile proprii, după principiile știute și nu-i place când cineva are chef să convingă ca exista studii și alte chestii relevante pentru felul unui om de a fi. N-am încercat sa fac convingeri, pentru orice teorie era anulata din start și, în întâmpinare, am spus ca cu cât devii mai superficial, cu atât eșt...

Trec zilele ca ploaia, pătrunzând în colturile discreției personale, cuprinzând întreaga fire și smulgând picături de viata vie. Trec zilele și-mi pasa, o pedeapsa cam târzie, ce-mi lasă gândul prins în ani, acolo unde trecut-am clipe și iar clipe, în durere, în bucurie, cat o veșnicie. Trec și au sa mai treacă, zile bune dragi mie, nu o mie, cat sa spun ca e o viata cu a sa trufie, zgomot și culoare în amintiri cu fiecare. Ma petrec spre orizont, cuprinse în lauri surde, cum petrec oamenii cu foc, când câmpurile sunt ude și bătute de pașii ce pregătesc un neant. Trecerea asta e cumplita dacă nu cumva e ușor afurisita, e trecerea anilor rand pe rand, e cununa de vise-n gând. Ma uit roata-n jur, scuip asfaltul și înjur în gând, am crâmpeie dintr-o întrebare, când? Ați văzut voi oare ploile de stele, vara când e cerul lin, asa curg sfârșite zilele mele, spre asfințitul plin. Trec, trec zilele cat pot, știu ca sunt multe, multe și eu pic cam tont, pentru ca nu aici e finalul, ci doar vorb...

Dacă mâine te-ai trezi un pom, o floare, un câine sau o furca, ai avea de gând sa prețuiești mai mult viata ta? Sa faci în asa fel precum pomii-n floare, sa te gândești ca soarele la amurg, sa crești în minte fluturi și sa treci cu ochii marea! Sa te gândești cum ești ca apa în albie și sa mirosi aerul din vise pana când mireasma-ți aduce în fata ochilor ridurile norilor ce plâng picături de roua! Si atingi pământul ca o matase din leagănul tău din primul an și zâmbești la murmurul celor din jur iubindu-i mai aproape, cu ființa! Daca maine ești din nou, ai șansa sa încerci drumurile toate pe cărarea vieții-n clipe numărate, iubite, păstrate, parfumate, sa mergi cu ochii-n zare, tu azi, maine om mare! Maine nu este o zi ca azi, nu este o zi din trecut și nu ai obligația sa cari după tine bagajele trecute prin viata sau paloarea zilelor murdare. Maine se așterne de azi, prin noaptea gândurilor ce-ti aduc lumina, unde, printre stele de pe bolta o zaresti pe a ta, steaua zilelor ce vin...

Omule, sunt zile când te gândești la limite, cât îți sunt limitele, când le atingi și ce faci mai departe?! Continui, senin, lupta cu noi recorduri și îți autodepășești performantele sau crezi ca e suficient, ca toată competiția asta nu este decât o munca inutila care nu-ți aduce liniște, calm, tihna și timp?! Îți faci calcule, faci recenzii și te gândești ca și alții mai performeaza pana la nivelul tău sau te uiți cum vecinul tău, care aparent nu merita atenția, trece azi mândru pe lângă tine, cu nasul o idee mai sus decât al tău?! Totuși, cred eu, ca forțăm o normalitate, un ritm, cu costurile aferente, care de multe ori fie se traduc într-o cantitate mărită de stres sau o temporara poziție superioara într-un clasament care nu înlocuiește acumulările naturale, de calitate - care-ți definesc personalitatea, într-un plan pur teoretic. Insa mândria își face apariția, crezi ca ai o apartenență la o clasa superioara, somnul nu te mai prinde printre gânduri și calcule, apoi, iar, forțezi! ...

M-am întrebat ce as face când as afla ca mai am maxim 10 luni de trăit! A, nu e cazul meu, însă trebuie sa anunț pe cineva despre acest eveniment și sincer încerc sa ma pun în postura lui, în sufletul lui și-n mintea lui! Cat de solid trebuie sa stai pe sol, cum trebuie sa primești vestea și ce resorturi sunt necesare ca sa ai puterea sa-ți asumi sentința? Aseară, când bâzâia unul cu plagiatul lui, în fapt avea o grija de ce am eu oameni inteligenți în jurul meu și el nu, ma gândeam ca azi trebuie sa dau aceasta veste, terifianta, despre moarte! Uneori moartea este mai aproape de noi încât nu o vedem, ignoram timpul și-l pierdem pe banalități pana când ea, doamna cu coasa, sosește în prag! Momentul acela, pe lângă cel al nașterii, mi se pare o rara clipa de viata! Bănuiesc ca în miimi de secunda îți revezi viata, îți revezi toți prietenii, familia, bucuriile și necazurile, clipele de cumpănă, clipele de rătăcire, și alte momente care au lăsat semne în memoria ta! Probabil cineva o sa s...

Îmi place când ploua. Parca schimba orașul, îl pustiește, îl curata, lasă locul mai curat, mai calm. Anul acesta ploaia a picat cam când a trebuit. Nu a fost o luna întreagă fără ploaie, asa cum au fost în anii cu seceta, parca prea multa apa si prea mult frig. Prea răcoare ca sa ieșim îmbrăcați de mai, sa colindam si sa stam la șuete pe terase. Când ploua, oamenii citesc în case lor, merg la cinema si se îndrăgostesc mai des. Sub ploaie, ziua nu mai este dedicata serviciului, nici vorbelor mărunte pe care le schimbam, frunzele tremura, umbrelele se deschid, cafenelele, sălile de cinema si mall-urile se umplu de lume. Lumea de adăpostește într-un murmur de pași, spre locuri unde, liniștit, schimba vorbe cu talc. Își spun șoapte, își fac promisiuni sau se admira. Un joc de picături printre gânduri, meditație si zâmbete fine.  As spune ca iubesc ploile, înnebunitele ploi si ploile calme, ploile proaspete si plictisitoarele ploi fără sfârșit, dar nu singur. Îmi este f...

Un rege işi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroși oameni puternici şi înțelepți se aflau în jurul lui. "Înțelepților”, spuse regele, “am o problemă şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve." Îi conduse pe oameni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le explică: "Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?" Unii dintre curteni doar scuturară din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepți, se uitară la uşa mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când înțelepții spuseră asta, restul curții consimți că aceasta problemă era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la uşă. O examină cu ochii şi cu degetele, încercă mai multe modalități de a o deschide şi în cele din urmă o trase cu o smucitură puternică. Şi uşa se deschise. Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, şi nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvo...