Curajul tău.

Un rege işi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroși oameni puternici şi înțelepți se aflau în jurul lui.

"Înțelepților”, spuse regele, “am o problemă şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve."

Îi conduse pe oameni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le explică:

"Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?"

Unii dintre curteni doar scuturară din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepți, se uitară la uşa mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când înțelepții spuseră asta, restul curții consimți că aceasta problemă era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la uşă. O examină cu ochii şi cu degetele, încercă mai multe modalități de a o deschide şi în cele din urmă o trase cu o smucitură puternică. Şi uşa se deschise. Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, şi nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoința de a realiza ceva și curajul de a acționa cu îndrăzneală.

Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iţi pui propriile puteri în joc şi riști o încercare.”  Nossrat Pesechkian.

Despre faptul ca trăiesc din provocări v-am mai spus… despre curaj nu!

Totuși, ma consider o persoana mediocra, din punct de vedere al supunerii în fata unor temeri închipuite. Din când în când, aleg sa fac lucruri de care îmi este teama, tocmai pentru a împinge limitele pe care singur mi le-am impus. Da, toți ne impunem bariere, scuzându-ne prin instinctul de conservare.

Curajul de a ieși din zona de confort este de fapt momentul acela în care îți spui “Mi-e frica de-mi îngheață sângele în vine” și-apoi sari în vâltoarea vieții cu toată ființa. Un proverb italian spunea cam asa: “De trei lucruri nu te poți încredința decât în trei anume împrejurări - curajul nu se cunoaște decât atunci când e pus la încercare, înțelepciunea când este ofensata și prietenia în nevoi”. Omul împrumută lumina și mirosul mediului în care trăiește și își desfășoară activitatea. Cu atât mai mult când vorbim despre mediul în care s-a născut și a făcut primii pași, caci acela devine cel mai semnificativ cu putință. La locul unde ne-am născut ne raportam durerile și fericirile de mai târziu. Ce vreau sa spun însă este faptul ca îți trebuie al naibii de mult curaj sa ieși din rândurile contingentului și sa iei alta cale, decât cea pe care o urmează cei ca tine.

Si dacă o vei face, contingentul din care ai ieșit îți rămâne imprimat pe ulițele sufletului și mai mult decât atât, contingentul ala numit de unii normalitate sau social de pattern, îți spune ca ai avut curaj sa-ți depășești condiția! Lucrul care m-a ajutat cel mai mult în viata, pana acum, dincolo de o copilărie fericita și un parcurs cu vârfuri și obstacole, a fost ieșirea din zona de confort, prin curaj.  Ma simt ciudat sa scriu despre asta, după ce s-a scris atât de mult deja. In plus, e o idee simpla, la îndemâna tuturor. Este o chestiune de dezvoltare personala, de accept. Exista deci 97% dintre oameni care nu cred în niciun fel de astfel de principiu, al curajului. Si mai sunt 3% dintre oameni care s-au schimbat atât de profund datorita acestui act în sine încât sunt atât de entuziasmați ca ar ieși pe străzi, ar lua străinii de umeri și i-ar zgâlțâii, poate asa se trezesc din confortul precar cotidian. Cine o va face o data sau de doua ori își va da seama cat de mult din viata ar fi pierdut dacă n-ar fi făcut-o. Si da, e greu sa o faci primele dăți, e foarte greu. Partea buna e ca sigur putem găsi resurse. Un exemplu la îndemână este următorul: alegeți o frica pe care o aveți și uitați-va în ochii ei. Dacă atunci când o faceți împietriți de frica, veți ști doua lucruri: ca e o frica reala, deci nu v-ați păcalit pe voi când ați ales-o și ca fix din acel moment sunteți mai buni și mai curajoși decât ați fost vreodată pana acum. Mai am totuși o remarca de făcut, în clipele de curaj nu va luați după sfătuitori care au interese imediate cu voi! Este de ajuns un lucru infim, o fărâmă de bun-simț, o întrebare clară, un hohot de râs, ca să-i descumpănești pe falșii sfătuitori, care manipulează sufletele simple, spiritele sensibile sau fragile, învăluindu-se în umbră şi mister. Câteva clipe atunci te privești pe tine, în liniștea interioara și te asculți! Instinctul îți spune, lăsând logica intenționată a vorbelor ascultate,  ca alegerea ta este buna sau nu, ca seamănă sau nu cu a celui care îți oferă un ajutor, mascând interese personale meschine. Si atunci decizia înseamnă curaj! O etapa a fost depășită și ceva îți spune ca ai sa încerci și data viitoare! Spune-mi, ai avut curaj?!