Gânduri în noapte

Un coate verzi întreabă de zor de ce lumea nu iese în strada! După vârstă, nu cred ca a apucat marea înghesuială, unde alții, acum de 40-50 de ani, au fost la eveniment. Pai bai băieți, mergeți voi primii, cum am fost noi, cinstit, cu toții, apoi nu faceți greșeala noastră în a pune în frunte emanați, securiști de rangul doi, nepoți, tâmpiți, idioți, mincinoși și trădători. Noi aveam experienta atunci, lucru ce e la îndemâna voastră. Cu siguranța, la un moment dat, venim și noi, dar nu înainte de voi, măcar ca exercițiu democratic într-o tara roșie, plina de handicapați, hoți, mincinoși, puturoși, nespălați, politruci, lingăi, pupincuriști, însurați sau măritate cu specii nepotice, voievozi la curve bătrâne, sifonari, votanți pe un litru de ulei, stampilaci în turisme electorale și alte specii ce provoacă acest haos din clădirea aia mare ce se zărește de pe Luna! Halal! Si culmea, sunt ponderat în scris dar furibund în ura! Vad niște specimene care fabrica cozonaci, au ac...

Uneori, mulțumirea este adresabila, alteori de sine, însă mai importat este cui ii este adresata. De foarte multe ori mulțumim unei persoane care merita cu totul altceva și uitam sa mulțumim persoanei care merita din plin acest lucru. Trecem repede apoi cu vederea ca suntem oameni și avem voie sa greșim. Dacă greșim prin automulțumire e un fapt, dacă uitam complet devine o problema, din păcate tratabila doar în primii șapte ani. Mai avem o șansă pana spre 24 de ani, în pre-formal, iar după aceasta data avem șansa de devenim mitocani, lucru apreciat azi, la înalta valoare și promovat ca un atu de viata. Din nefericire!

Cafeaua, cea mai simpla și eficienta metoda de socializare pe viu! Însă și foarte periculoasa, prin expunerea la care ești invitat! De ce? Pentru ca te mănâncă pe pateu, pe chelie, sau cine mai știe pe unde însă loc important ca și persoana ta, sa inviți o colega de serviciu la o cafea! Abia atunci, la cafea, în loc sa expui motivele cafelei, te gândești la ce expui persoana, la ce o sa spună lumea, în caz grav și soțul sau iubitul ei. In loc sa dezbați o bârfă mica de birou sau niște impresii despre șef, colega noua, șamd. ca orice om ce lucrează pe la corporații. Pai bine, înțelegem natura relațiilor de birou, însă pana la cele intre servicii mai e un drum lung sau prea scurt însă sigur nu trece prin cafeaua aia, fie ca e prea slaba, prea tare sau cu mult prea mult lapte! Sfârșitul cafelei declanșează alerta maxima, ea își montează ochelarii, iese prima, privește stânga - dreapta, face un semn discret și trece la un pas mărunt și rapid de gazela către birou. Tu, treci pe la bar, bagi...

Știi, uite, avem aproape un an de când ne-am întâlnit, aproape 9 luni de când ne-am cunoscut la cheful vecinei tale de la etajul doi, atunci când te-am îmbătat și ne-ai confundat, în dormitorul ei! Știi, avem aproape 7 luni când m-ai scos la teatru, o piesa de comedie, o comedie cu tine în sala, când îți umblau mâinile pe sub fusta mea și aveai rânjetul ala pe fata ca orice buldog în călduri. Știi, sa tot fie vreo 6 luni de când m-ai prezentat la părintii tai, taica-tu iscoditor la tocurile mele sau la glezne, oricum cu ochii ieșiți ușor din orbita și maica-ta cu întrebările ei despre gastronomie și laudele la adresa ta pentru faptul ca știi ce e o femeie fără a o confunda cu un bărbat. Si, sa fie vreo 4 luni, faza aia când m-au luat de gat și mi-ai spus, sublim, de pastele mamii, despre mirosul din bucătărie când am uitat macaroanele pe foc, sperând sa-ti fac o bucurie. Si mi-am amintit, știi, acum 3 luni am rămas gravida, tăticule! Te iubesc, știi doar!

Lovește-mă cu fluturi, lovește-mă cu forța unei clipiri, tatuează-mi fluturii pe suflet cu delicatețea unui chirurg iubitor de arta vie. Spune-mi la ureche lucrurile acelea plăcute ce dor când sunt mute de uimire. Arata-mi visele în doi prin norii de cocori ce fac aerul viu din aripile lor.  Străbate-mi inima fără cuvinte asa cum faci în momentele acelea când ochii spun fraze lungi ca o înșiruire de cascade multicolore pline de simțire.  Dezleagă-mi repede iubirea ca sa pot spune liniștit cum eu cu tine sa fie ultimul meu început, pentru ca sfârșitul ne sta împreună la picioare. Acoperă-mi privirea cu cu chipul tău, ridica-ți ochii ce strălucesc când ma privești și care-i fac pe ai mei sa zâmbească în suflet, în lumea ta. Cheamă-mă sa bem cafea de dimineață cu sorbiri de clipe și priviri în ochi, singuri printre privirile lumii ce așteaptă sărutul cu arome de scorțișoară și zâmbetele ce soarele le mângâie pentru începuturi de zile senine.

O aștept, încăpățânat încă, până la capătul lumii. Ca pe o tresărire prinsa în ștreangul zorilor şi vrăjită într-o clipire de sunete cristaline. Pentru ca, pentru prima oara, îşi desface privirile toate. Se spune ca seamănă cu pământul arat din care țâșnesc macii sălbatici. Seamănă cu traseul munților prin poteci umbrite de falnici brazi unde piciorul de om urca cu greu şi acolo unde un popas în poieniță te face o fiara fericită. E ca lungul drum ce nu se vrea amânat, biletul unui tren fără stații, ca mugurul vieții ce surprinde arta nașterii. Este cuibul stadiului uman croit din cioburi dezlipite din aripile de îngeri. Din fericire, se ivește căutătorul, de-o simplitate anonimă cu teama zborului, precum arbitrul tainelor de noapte, invincibil în crez și împricinat de caz. Un necunoscut tern care n-a vrut niciodată o șuetă în doi cu cântec de minciuna, el, un nebun molipsitor, plin de vise şi murdar de dragoste. Ea, o fundă imensa roşie cu care mă leg în dansul vieții, simțind că sunt ...