Gânduri în noapte

Altfel, ca-mi este teama, mori și tu. Lasă-l cu grija și sa-i pui inima în mâini și hrănește-l cu picături de suflet când ii plâng ochii din senin. Ascunde-i cheia sufletului sa nu mai găsească drumul de ieșire, stinge-i lumina către zările de amor și amăgește-l ca nicio lumina nu te ajuta sa atingi ceea ce cauți, dacă prin întuneric nu zărești ochii lui strălucitori. Aduna-ți darurile toate și oferă-i zâmbetul fără sa plângi ca ramai cu pustiul dacă drumurile sunt lungi și clipele scurte prin iarba ce-ți înțeapă tălpile cu flori. Si cum nici visele care apar din același loc nu pot fi mai luminoase dacă nu apar de nicăieri pentru a face din nimic minuni în viata ta, asa e el parte de a te întregi cu căldură când recele îți prinde glezna.  Sa știi ca  vine. Am copt o turta din cuvinte fragede cu roua, ca să-ți întâmpin pașii de cristal ce-mi arata drumul spre roua de pe buzele tale în nebănuite șoapte pe o ureche. Am strâns picături de ploaie în pahare rubinii și ți-am făcut ...

Nu mi-am pus niciodată problema ca un ciob de gheata - țurțure, are doua vieții pătimașe și nici prin gând fizica lui nu fost o prioritate în locul imaginii reci, cu mesaj prins în transparența lui printre acoperișuri de vile boierești pline cu oieri. Doua vieți mute, tainice ce transforma apa în gheata, picătură cu picătură, doua stări, doua etape prinse într-un pas efemer, o clipa de magie ce strălucește în soare, falic, preț de zile. El, țurțure, intre arta și pericol, dualist prin definiție, se asemuiește cu oamenii zilelor noastre când transforma picăturile de vin în stări complexe, confuze, dezinvolte, erotice, violente sau somnolente. Un binom intre viata și moarte, prins într-o simplitate ce trece neobservata, asa cum trec multe alte lucruri în viata noastră, fie ca ne fac viata mai buna sau mai interesanta, mai calda sau mai rece, mai plina de vise sau cu coșmaruri ce rămân prinse în plasele nopților fără răspunsuri. Ma întreb câți au privit lumina ce trece prin țurțure și cum...

Timp, acest tic-tac universal, acest motiv de pierdere în amănunte de complezenta, suma clipelor scurse, pas cu pas, din viata noastră, devine zi de zi mai scurt, mai rapid de trecător și mai sărac în momente adunate în memorabile stări de suflet. Ne-am învățat sa nu-l prețuim, sa nu-l negociem, sa-l aruncam cu nonșalanță, fără cugetare și fără a fabrica ceva similar, prietenos cu noi. Timpul se măsoară în mileniile oamenilor ca noi, generații după generații, cu o simbolistica ce nu înseamnă pierdere, ci trecere, practic un șiretlic al vremii. Primul om al lumii a aflat cum trece vremea când a epuizat timpul sau, în lupta cu natura, o încrâncenare de viata și moarte, o clipa de universalitate.Oamenii, noi moderniștii, sunt simple unelte ale lumii în care trăim efemer, ca sistemul social modern și actualizat politic, asa cum este el făcut la nivel mondial și poate deja universal, are câteva capete luminate sau înregimentate care organizează structural societatea, pas cu pas – tic-tac. P...

Știu ca de multe ori te-ai gândit ca rutina îți sabotează liniștea, viata, clipele ce le aștepți în nenumărate seri, momentele ce se vor speciale, șampania ce învolburează paharul de cleștar ce așteaptă, solitar, o ciocnire discreta sub zâmbete cu subînțelesuri îmbrăcate în accesorii fine ale viselor grăire. Sunt multe nopți ce te țin cu ochii deschiși și gândul nu-ți da pace, ca interioarele inimii tale cer în cor o dezlegare, ca mintea îți creează scenarii ce te pun cu gândul în alegeri anevoioase, ca sufletul îți dictează sa-l transformi, a cata oara, în pasarea Phoenix. Numeri zilele ce te-au îndepărtat de starea ta de bine, aduni clipele indurate în canoane ce scapă în logica oricărui străin ce-ți afla trăirile anorganice ale muntelui ce creste prin picături de rutine adunate. Te întrebi de milioane de ori, cu sau fără voia Lui, dacă faci pasul cel mare, dacă calci în picioare precum pășești peste covoarele gândurilor triste acele zone de oboseala a faptelor, ce sunt su...