Rutine.

Știu ca de multe ori te-ai gândit ca rutina îți sabotează liniștea, viata, clipele ce le aștepți în nenumărate seri, momentele ce se vor speciale, șampania ce învolburează paharul de cleștar ce așteaptă, solitar, o ciocnire discreta sub zâmbete cu subînțelesuri îmbrăcate în accesorii fine ale viselor grăire. Sunt multe nopți ce te țin cu ochii deschiși și gândul nu-ți da pace, ca interioarele inimii tale cer în cor o dezlegare, ca mintea îți creează scenarii ce te pun cu gândul în alegeri anevoioase, ca sufletul îți dictează sa-l transformi, a cata oara, în pasarea Phoenix. Numeri zilele ce te-au îndepărtat de starea ta de bine, aduni clipele indurate în canoane ce scapă în logica oricărui străin ce-ți afla trăirile anorganice ale muntelui ce creste prin picături de rutine adunate. Te întrebi de milioane de ori, cu sau fără voia Lui, dacă faci pasul cel mare, dacă calci în picioare precum pășești peste covoarele gândurilor triste acele zone de oboseala a faptelor, ce sunt suprimare zi de zi, într-un cerc vicios ce îți cuprinde ființa, sugrumând fluturii de odinioară. O greata viscerala îți vibrează în gat, o gura amara îți aduce aminte de fiere și de gustul cel mai rău de când te știi, o lehamite îți omoară energiile și ramai cu ochii în gol, amintindu-ți zilele pline de surâs, de chef de viata, de clipele când ai rupt bariere și concepții standard și când ai avut curaj sa arunci la coșul pubertății șabloanele tinereții tale. Faci un arc în timp și te întrebi, la naiba, ce cauți aici, cum ai ajuns în situația aceasta, când ai intrat fără sa știi în rutina ce otrăvește tot spiritul tău, cum te-ai trezit în singurătate cu tine însuți și cine plătește factura timpului aruncat pe motive care acum nici nu mai țin loc de scuze. Intri în panica, transpirațiile reci devin obișnuințe, tremurul mâinilor trădează vocea tremurata, nesiguranța, insomnia, vorbele fără ecou, gândurile negre și o pleiada de frânturi de viata care se derulează cu viteze infinite în fata ochilor ca un decor de film mut.

Te oprești, te scuturi, îți verifici timpul rămas, potrivești ceasul cu ora zero a startului ce rupe bariere, lanțuri și emoții vechi amare! Lași deoparte orice regula, pentru ca timpul nu-ți mai permite chicoteli mentale, alungi hainele vechi ce-ți îmbracă sufletul, faci un prim pas ferm cu noua atitudine unde nu te întrebi ce pierzi, ci doar ce poți păstra ca bun și drag și zâmbești sticlos la ea, rutina, dorindu-i o moarte rapida și nedureroasa.  Ai învins, respiri din nou, mii de gânduri noi așteaptă punerea în opera, inima-ți bate cu putere și așteaptă provocarea lumii noi! Ai învins, ai atins culmea faptelor tale și urci pe visele nerăbdătoare. Nimic nu se compara cu acest pas, nicio victorie nu a strâns atâta șansă și nici o clipa nu a fost atât de arzătoare. Seamănă cu legenda pasării Phoenix, seamănă cu curajul tău, ești tu! Chiar tu?!