Gânduri în noapte

Se spunea, nu-mi aduc aminte unde am citit, ca vărsătorii construiesc himere pentru femei și apoi le vând pentru alte himere, într-un amalgam cum numai ei reușesc! Drept sa spun nu cred povestea, pentru ca nimeni nu m-a întrebat dacă as avea ceva de vândut. Nici măcar nu fur un model de viata ca sa-l ambalez cu o imagistica debordanta care prinde bine în serile lungi, după apusul unui soare ateu, dintre miile de stele stinghere. Nici gândul de a fura vieți nu-mi este prieten. Am obținut una, pe a mea, pe cale cinstita și înainte nu aparținea nimănui, în viata asta vie și plina de inopinate opriri intre cete de ciute obeze în privire. N-am ieșit în târgul social sa cumpăr vieți poleite, ci doar am donat-o pe a mea, pe neașteptate, solitară, unica, un amestec de culoare și simplitate. I-am spus ca asta ma face fericit și ca dacă fericirea nu e imediata, ce porcărie, atunci și viata poate aștepta într-un colțișor, numai ale meu. Nu am ieșit la furat de vieți pentru ca nu știu nici sa îm...

Într-un colt al camerutei iluminata de un bec sub un abajur lăsat moștenire de pe vremea bunicii, doua puncte vii licăresc vioi, doi ochi ațintiți la privitorii care străbat cameruta prin distantele prea iuți pentru mintea noastră și prea leneșe pentru lumina purtătoare de gânduri împachetate în biți.  Mai jos, sub ochii ce nu scapă nicio mișcare un nas pufos adulmeca fără încetare gândurile celor ce privesc, încercând din mișcări fine sa miroasă fiecare dorință aflata sub mantia sufletului oricărui privitor. M-am luat cu vorba și am uitat sa facem prezentările - el, micuțul, magician de dorințe și bucurii de suflet, iepurașul pascal cu puteri fermecate, noi – omuleții ce navigam prin cameruta mea virtuala animata de vizitele și gândurile lăsate aici drept dovada ca avem amiciție de vremuri bune. Iepurașul acesta cu suflet bun nu este dovada ca semnele cerești sunt potrivnice, nu are gânduri mai drepte decât Mântuitorul și nici puterile de credință ale Lui. El este mesagerul Lui, c...

Maine e vineri, vinerea mare, după cum spune tradiția! Tradiția?! Nimic nu mai e cum m-am așteptat. Un furnicar, panicat, la supermarket, ca la Revelion, fără nici o analiza economica, ci doar pe principiul mâncam pana cineva suna la Salvare! Un furnicar arondat unei conjuncturi care face orice neamț sa roșească și orice italian sa fie mândru ca sta departe de ținutul acesta, ancestral dar fără coloana vertebrala! Pana și Prahova TV are dreptate, chiar dacă realitatea din teren este jenanta, o țară de analfabeți care nu știu nici măcar diferențele intre creștin și ortodox, intre Crăciun și Paste și cam ce trebuie făcut la sfârșitul acestei săptămâni, în afara de a umple burdihanul și a te matolii victorios de parca ai câștigat la 6 din 49... Îmi este ciuda pe țara asta, îmi sunt dragi oamenii și as pune parul, din prietenie, pe o suma de indivizi, care au reușit sa îndobitocească națiunea mai rău ca rusii cu cizma lor plina de victime! Știu, nu este ora de educație civica și nu mi-am p...

1. Fluturele nou. Un cocon într-un vișin inflorit mișcă de zor în ritmuri plăpânde intre noapte și zi, în bătaia unui soare cu dinți. Înăuntru, în cocon, un fluture zbătea bătaia vieții de lumina. In cocon a apărut un orificiu mic după atâta strădanie și fluturele obosit a amorțit. După multe încercări se părea ca fluturele a abandonat, și gaura rămăsese la fel de mica. Părea ca fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva. Atunci el, omul, un trecător întâmplator, a decis sa ajute fluturele și a luat un cuțit și a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă corpul fluturelui era slab și anemic, aripile sale nu erau în stare de prima zbatere de plutire. Omul a crezut ca aripile fluturelui se vor deschide sa sa poată zbura. Nimic mai fals! Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ cu corpul sau slab și cu aripile chircite.  Nu a putut zbura niciodată și când a venit sorocul, tot pe pământ a rămas, ca o biata omida. A ratat chinul prin ...

Alegeri, personale sau nu, mereu alegem și ne place sa fim aleși. Sau în listele de aleși, pentru ca facem eforturi sa rămânem favoriți, sa avem aprecieri, sa putem lua decizii și sa adaugăm un pic de valoarea lucrurilor intreprinse de noi, zi de zi, pana când decidem. De alegeri avem parte de ele în fiecare zi, nu-i asa? Unele în fiecare luna, altele în fiecare an. Unele ne influențează mersul unei zile ce părea sa înceapă minunat sau din contra dezastruos. Altele ne determina viata personala, sociala, nivelul financiar și traiul pe o perioada medie sau chiar lunga. Dupa o vârstă ajungi sa te împrietenești cu ele și atunci se cheamă ca știi ce vrei, ești matur. Alteori doar sa te obișnuiești cu ele și atunci se cheamă ca te-ai maturizat suficient, ești bătrân. Sunt și ocazii sau persoane care fug de ele cu orice preț și atunci avem tendința sa categorisim indivizii aceia ca imaturi sau nehotărâți, ba chiar stampilam cu decizia - infantili... Daca indivizii în cauza sunt bărbaț...

Nu sunt singur! Gândul acesta m-a străbătut de multe ori, mai ales în serile senine, când priveam cerul înstelat și citeam, pentru a nu știu cata oara, un pasaj al lui Carl Segan. Nu-mi puteam imagina cum echilibrul macro cosmosului poate sa ofere o asemenea eroare, când peste tot în jur echilibrul este particula care face sa funcționeze orice, în bune condițiuni! Azi, cu o confirmare care îmi taie respirația, ultima bariera a căzut, zărindu-se zările unei epoci noi, pluralism cosmic. Nu a trecut multa vreme din anul acesta când Emil Streinu anunța surprize și noul răsărit al umanității. Ma gândesc cum e posibil sa arăți publicului aceasta re-confirmare și sa ai un calm desăvârșit? Implicațiile geo-planetare sunt atât de complexe, încât o sa fie nevoie de o noua ordine mondiala, un alt format social și publicarea tuturor evidentelor către mase! Dacă începând cu anul 2006 filmele americane aveau în rol principal pozitiv eroul de culoare, azi președintele Americii, din 2008 și pana în pr...