Decizia.

Alegeri, personale sau nu, mereu alegem și ne place sa fim aleși. Sau în listele de aleși, pentru ca facem eforturi sa rămânem favoriți, sa avem aprecieri, sa putem lua decizii și sa adaugăm un pic de valoarea lucrurilor intreprinse de noi, zi de zi, pana când decidem. De alegeri avem parte de ele în fiecare zi, nu-i asa? Unele în fiecare luna, altele în fiecare an. Unele ne influențează mersul unei zile ce părea sa înceapă minunat sau din contra dezastruos. Altele ne determina viata personala, sociala, nivelul financiar și traiul pe o perioada medie sau chiar lunga. Dupa o vârstă ajungi sa te împrietenești cu ele și atunci se cheamă ca știi ce vrei, ești matur. Alteori doar sa te obișnuiești cu ele și atunci se cheamă ca te-ai maturizat suficient, ești bătrân. Sunt și ocazii sau persoane care fug de ele cu orice preț și atunci avem tendința sa categorisim indivizii aceia ca imaturi sau nehotărâți, ba chiar stampilam cu decizia - infantili... Daca indivizii în cauza sunt bărbați ii disprețuim oarecum ca nefiind suficient de bărbați desi le găsim scuze complice: asa sunt bărbații....imaturi în marea lor majoritate. Daca sunt femei, scăpăm printre dinți vorbe: sunt blonde. Asa e viata, vrem mereu sa avem de unde decide, ca sa spunem ca am decis bine! Rețete, etichete, șabloane și tipare. Alegerile ne urmăresc însă, ne forțează sa luam o direcție, sa ne mișcăm - și mersul înapoi e mișcare...este o direcție. Lipsa lor ne încremenește în același loc. E bine sa facem alegeri, fie ele și greșite sau vicioase. Pana la urma și mișcarea în cerc e tot mișcare ! Deși ne-ar fi plăcut sa ne consideram altfel, fugim însă de parșivele alegeri și când le facem, le bazam pe principii nu întotdeauna altruiste, morale sau lăudabile , deși nu am recunoaște asa ceva în ruptul capului. Câteodată ne facem din ipocrizie scut, alteori din cinism o masca. Dar dacă șabloanele de moralitate sunt mult prea stricte sau doar denaturate? Atunci merita oare sa nu ne putem reconcilia cu alegerile și direcțiile alese ? Atunci oare nu chiar mediul sau familia sunt de vina iar alegerile curente vin doar ca rezultatul de neclintit al unui trecut ce nu ne aparține? Utopic? Nu! Alegerile sunt o gașcă unita. O dinastie câteodată. Se leagă unele de altele, se combina intre ele și nasc opțiuni noi, vizibil înrudite intre ele. Câteodată "regnul" degenerează, alteori evoluează. Aici am un dubiu... Cert este ca adesea le regretam pe cele păstrate si vrem sa revenim asupra lor dar ele nu se lasă niciodată prinse din urma. Nu fără bagajul aferent de vina și frustrare !

Si nici aruncarea lor în sacul și cârca altora nu mai funcționează la un moment dat. Nici măcar mediul sau conjunctura nu mai pot fi blamate fără sa ne întrebăm, ce am cautat noi acolo. De ce am ales sau numai tolerat acea conjunctura? Dar dacă nu eu cine? Si asa motivam! Cel mai ciudat paradox al ultimilor ani din viata mea îmi pare a fi faptul ca deși ma duc în jos și direcția îmi e opusa evoluției personale - după accepțiunea frivol și superficial-consumist construita, nu pot sub nici un chip sa ma întorc cu totul la neprietenoasele alegeri greșite din trecut și sa le schimb radical. Si peste mine vin mereu si mereu alte alegeri și opțiuni gemene, și eu aleg mereu și mereu la fel, iar direcția nu pare cea buna. In fapt randamentul scade, înaintez în vârstă și riscul asumării unor alegeri este supraevaluat si deciziile sunt cenzurate, pentru ca îți este greu sa faci riscuri care nu schimba în totalitate situația când ai alegeri de făcut. Si atunci aplatizezi. Spui ca nu mai sunt timpurile de alta data, când nu aveai răspunderi pe umeri și se putea încerca orice. Prin urmare, sensul nu este în jos, iar paradoxul îmi spune ca răbdarea și măsuratul de mai multe ori înseamnă o decizie mai corecta. Nu-mi fac griji, pot sa aleg din nou, intre alb și negru, intre bine și rău! Dar cu ce costuri? Totul se aplica economic! Randamente, câștig, investiții, pierderi... Si atunci alegerile sunt formale, calculezi unde te afli și spui ca ai luat cele mai bune decizii, în anumitele circumstanțe decizionale. Ești fericit!  Felicitări, ai câștigat! Esti matur!

In ultima vreme ma antrenez intens în speranța ca măcar la vârsta asta o voi coti dramatic măcar 180 de grade  iar gemenele opțiuni și situații vor rămâne decizi bune și eu voi învăța sa aleg fără regrete și remușcări, oricând, oriunde, cât sunt în traficul planetei! 

De fapt nu am dorit sa spun nimic aici, era un exercițiu de viata, de memorie, de sorti și de ce nu, de izbânde! Sa traiti, bine!