Doi ochi.

Într-un colt al camerutei iluminata de un bec sub un abajur lăsat moștenire de pe vremea bunicii, doua puncte vii licăresc vioi, doi ochi ațintiți la privitorii care străbat cameruta prin distantele prea iuți pentru mintea noastră și prea leneșe pentru lumina purtătoare de gânduri împachetate în biți.  Mai jos, sub ochii ce nu scapă nicio mișcare un nas pufos adulmeca fără încetare gândurile celor ce privesc, încercând din mișcări fine sa miroasă fiecare dorință aflata sub mantia sufletului oricărui privitor. M-am luat cu vorba și am uitat sa facem prezentările - el, micuțul, magician de dorințe și bucurii de suflet, iepurașul pascal cu puteri fermecate, noi – omuleții ce navigam prin cameruta mea virtuala animata de vizitele și gândurile lăsate aici drept dovada ca avem amiciție de vremuri bune. Iepurașul acesta cu suflet bun nu este dovada ca semnele cerești sunt potrivnice, nu are gânduri mai drepte decât Mântuitorul și nici puterile de credință ale Lui. El este mesagerul Lui, ce apare înaintea Lui, ce ne asculta ruga și ne pune în inimi suflet de speranță! El umbla neîncetat printre îngerii de copii și ne știe pe fiecare de multa vreme, din timpurile în care ne ascultam părinții printre diafane valuri în culcușul pântecelor cu dor de viata.  Mereu, înainte de patimi, ochii lui privesc în casele noastre, în viata, în împlinirile și visele realitate ce ne călăuzesc pașii pe ruta cu sens unic a vieții, fără sa pregete și fără sa se plângă, uneori, când privește în adâncul nostru. Pana maine seara, când lumea renaște prin gestul Lui, oameni buni aveți pace!