Gânduri în noapte

Sunt două zile când te gândești, adânc, într-o încorsetare asa cum numai de două ori pe an o simți, două zile în 365 când ai vrea ca cerul și pământul să dispară în eternitate, în abisul cosmosului, pentru că ai nevoie să nu simți cum totul e pustiul mai crâcen decat Sahara, în jurul tau! Te-ai intrebat de multe ori dacă merită să treci peste acest zile, două, cum o faci în an, fără teamă, sau dacă tocmai în aceste drămuiri de minute ce se transformă în ore, merită să ai și tu! Ai cutreierat munți de gânduri și ai rascolit cele mai tainice visuri ca să afli, pentru un minut măcar, raspunsul ce te macină în final de an. Te-ai uitat și ai ascultat printre cunoscuți, necunoscuți, prieteni sau dujmani, ca să înțelegi sensul zilelor de sfârșit. Ai umblat în albastrul violet al sufletului și ai dărâmat cu zgomot de absurd sinistru sticla ce-ți desparte inima de trup, ai coafat și ai lăsat urme de ruj în dâre lungi sperând ca geamul se v-a face țăndări și pentru două zile simbiotul respiră, e...

Evoluție. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution , lat. evolutio ). Undeva, în apropierea planetei Mercur, un obiect se deplasează spre Terra. Astronomii amatori din toată lumea au dovezile ce au fost recunoscute oficial de astronomii din marile centre de cercetare a cosmosului. Traiectoria, după calculele matematice, atinge Terra în apropierea coastei USA, pe partea oceanului Atlantic, în decembrie 2012, dacă se păstrează viteza și cursul prezent. ...

Nu aș crede că suntem o națiune convinsă de boli sociale ce se tratează cu alcool, fără bisturiu și cu anestezice etnobotanice, de proveniență dubioasă.   - Nu aș crede nimic până nu-mi văd ochii bucuria lumii.   Saturația, ca acesta este termenul, scoate monștrii din noi, râul infam ce cuprinde sufletul, convingerile și atingerile noastre, de foști oameni de omenie.   - Omenie, cuvânt macabru, letal, cuvânt rostit în zilele de sărbătoare, pentru ca așa sună bine, cuvânt fără sens, uitat din vremuri dure, exilat azi între alte cuvinte, fără rezonantă la mase.   Exista uneori tratamente, eficace, dure, ce trebuiesc aplicate permanent, ca o rețetă strigăt, luate picătură cu picătură.   - Morfina, ajuta durea picurată zi de zi, până când semnul vieții face linie, o dependență pentru pașii spre neant, printre umbrele veșnice.   Primejdiile, neajunsurile și convingerile se tratează cu neînfricare. Chiar și în lumea asta, o alcoolică anonimă, care nu-și mai poate...

Folosim mai mereu un buchet de cuvinte, parte din cele cunoscute de multa vreme, ca limbaj de baza, iar altele, cu sensuri mai rafinate, numite oarecum pompos cuvinte alese. Sunt cuvintele folosite când dorim sa impresionam, când dorim sa oferim o importanta majora unui text sau sunt cuvinte simple, ce merg direct la suflet. Cuvintele alese, pentru suflet, au simplitatea lor, nu sunt grave, nu sunt reci și nu fac rău. Tudor Mușatescu spunea simplu ca “ prima condiție a minciunii este sa para adevărată” și nu cred ca aici s-a gândit la sensul cuvintelor ce rezonează cu ființa noastră. Nu poți sa minți liniștit aruncând cuvintele ce prind răsăritul pe cerul inimii tale unui ascultător, pentru ca atunci minciuna te cuprinde pe tine. Când rostești cuvinte alese nu înseamnă ca te-ai gândit ca ești atotștiutor, atotcunoscător, indubitabil sau imperativ! Din punctul meu de vedere și a multor oameni cuvintele despre care vorbim   s-ar putea numi orice blog de gânduri din lume, or...

Ceasul suna și o lene, plăcută, îmi impune o mișcare larga în pat, măsurând cu mâinile marginile lui. Cu un efort demn de o cauza mai buna îmi urnesc cele 76 de Kg și ma ridic privind către geam. O zi terna, nimic ce sa ma îmbie la veselia din fata oglinzii. Îmi este frica sa merg la baie, sa vad o mutra turtita, moarta de somn. Cred ca ne-am născut obosiți, îmi zic eu asa prin gând, realitatea însă nu-mi lasă timpul necesar unor analize și aplic primul rând de apa pe fata. Apoi toate procedurile standard, cu gândul ca pe ușa am sa ies fresh și binedispus. Asa sunt eu, nu ma pot aranja în oglinda autoturismului, nu pot sa ajung la serviciu și sa ma opresc în toaleta, cu tigara-n gura și cu mana prin par, sa fac un retuș pe ultima suta de metri. Ma gândesc cu frica la faza cu rujatul în oglinda și am văzut destule fătuci ce fac acest lucru când rulează cu autoturismul pe bulevard. Inconștiență? Posibil, iar dacă nu e ruj, atunci sigur e telefonul lipit de ureche, neapărat un smartphone ...

Cine fuge însă de dragoste și de viață, crezând că astfel va avea timp pentru înțelepciune, nu-și dă seama, că, de fapt, renunță tocmai la ceea ce caută. De aceea, eu glorific, doamnelor și domnilor, omul de după păcat. O. Paler.   “Caci nu mai pot suporta 
durerea din inima mea,
   dar nu te găsesc și plâng mereu
,   cu zeci de lacrimi în sufletul meu.”   Am revăzut “As good as it gets”, produs în 1977 și care arată cât de mult se schimbă un bărbat când iubește cu forța dăruirii și ce durere implică aceasta schimbare în mentalul colectiv, în ochii privitorului de fenomen. Fiecare om știe. pentru că a simțit pe propria piele cât de dureroasă e dragostea de orice fel, ca efect, ca stare și ca remanenta sufleteasca . Acel om este implicat în tăcere, un artificiu ca să nu mai sufere, ca să nu mai rabde durerea, ca să nu se mai expună, ca să nu mai iubească, și atunci se închide, ca o preferință ce pare naturala, o boala ce roade, ce lasă semne. Rostim cu pudoare uneori ...

Doi bărbați, doua chipuri gemene şi o oglindă între ei, clipa când imaginea devine parte din adevăr, când observația și logica converg. Privești imaginea și nu știi ce greu e să vrei să repari lucruri care nu mai pot fi reparate niciodată sau sa construiești ce unii au dărâmat cu vorbe. Oglinda e ca o viata, o arhiva ce zâmbește intre sticle, rece și sticlos. Aşa sunt eu, nebun şi greu de priceput și oglinda asta rade hâd și fără înțeles. Sunt împăcat sau nu cu acțiunile şi faptele mele, oglindite în ciobul ala parșiv, iar de cele de care nu sunt sa zicem mulțumit, încerc să le repar sau să mă repara oglinda pe mine. Fac asta mereu, cu o parte a oglinzii am vorbit în câteva dăți, pentru ca era animată şi vorbea, dar cu cealaltă doar am zâmbit, pentru ca nu înțelegea mai nimic, era surdă, un declic intelectual cred. Cred ca uneia îi dau cam 43 ani de cand când a acceptat să fie ștearsă, însă până atunci multe ploi şi furtuni o vor murdări. Alteia, în jur de 30 ani, dacă îşi cumpără umbr...

"Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele"- Adolf Hitler. Trăim într-o societate mizera-mucegai, plina de minciuni-reale, ipocrizie-analitica, corupție-genetica, de la cel mai mic pana la cel mai mare nivel și totuși refuzam sa deschidem ochii-orbi! Ce națiune plina de analfabetismul-ilariant al ipocriziei! Ba mai mult, esența creației este minciuna-dulce coruptibila, acel adevăr-creație ce îți creează dependenta! Acum a apărut un nou trend pupincurismul-elitist. Acest val este cuantificabil la 55% dintre persoanele din jurul meu. Pupincurismul-elitist e cea mai întâlnita forma de imbecilitate-nativa  în aceasta societate auster-mizera pe lângă alte trenduri precum apoteoticul-grotesc " hai sa nu fim în acord cu acela de lângă tine doar pentru ca acestuia nu-i place ce ne face noua placere", sau ordonanța-pleznita "hai sa ne credem speciali doar pentru ca facem pe păcălicii-carismatici" forme ce agravează in timp real, logaritmic-e...

“Pe măsură ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale şi bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat.” se arată într-un raport al Pentagonului. Teoria este susţinută de mayaşi si acest eveniment va avea loc pe 21 decembrie 2012, in faza maxima a efectelor prognozate. Potrivit mayaşilor, anul  de gratie 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci doar momentul când adevărul ne va fi revelat, evident, fara a se preciza în ce mod și prin ce surse...  Si totusi, națiunea romana este pregătită pentru acest eveniment, fie ca avem an electoral, fie ca 2012 reprezinta anul de maxim al promovării femeilor ca factor stabilizator și coordonator social. Si după? Apar super femei adevărate, fără silicoane și fără aroganta expusa azi ca lifestyle-ul unui catwalk citadin...

When you first start off trying to solve a problem, the first solutions you come up with are very complex, and most people stop there. But if you keep going, and live with the problem and peel more layers of the onion off, you can often times arrive at some very elegant and simple solutions. -- Steve Jobs, 2006

Zâmbetele sparte, din cioburi prinse, măturate, afișate, cu drag și atenție păstrate, zâmbete de oameni cu gânduri curate. Ce sunt zâmbetele, chinuite, anunțate, curățate, liniștite și parfumate? Uită că zâmbetul nu e gratis și cumpără veșnicii de râs murdar, scufundat și păcălit cu nectar, uită și râsul de bondar, uită și e vai și amar, fără zâmbet, fără viu și apă pe obrazul de cleștar. Zâmbetele toate, murmur de cuvinte agățate, împreunate, fecundate în vinul caselor de amintiri și atingeri cu amor, zâmbetele noastre, momente ce se ascund din secretul mulțimilor tactile ce converg în paradisul clipelor de-o șoaptă picurată printre zorile lunilor de cleștar. Zâmbetele furate, printre cometele viselor de amurg, alergate din hazardul adevărului în haosul impurității iubirilor pentru climateriul sufletului, cu drag. Zâmbetele surâs de veșnicii adunate-n clipe, minute mii de șoapte, petale de secunde-n buchet de gând, aici, printre nori, aici, printre zori, aici, printre noi, râs de...

Am mereu impresia ca opinia, opinia majorității, nu este importanta. Este important, mereu, ce faci tu, cum faci un anume lucru, cum realizezi ca o opinie comuna, reunita, nu face doi bani. Te afișezi cu cineva  în oraș , nu contează ce reprezinta pentru tine, și vezi ca majoritatea, atât cat este ea în acel moment în jurul tău, își da cu părerea despre ce vede, într-un mod care nu deranjează dacă ești obișnuit cu publicul dar în același timp nu face doi bani, de care aminteam. In acel moment nu contează nimic, în afara de cei doi. Nu contează ca „par” nepotriviți, atât timp cat restul sunt masa neglijabila în aceasta ecuație. Nu contează ca în camera unui hotel de la munte e frig și patul este rece, nu contează ca apa calda e plătită dar nu exista, ci contează ca nu ești singur acolo și tot universul, într-o clipa, se concentrează în acel spațiu, unde apare curând o supernova. Nu-mi pasa ca scriu pe blog de pe un telefon și un cititor, fidel, îmi spune ca am pocnit un cuvânt, ci c...

Săptămâna aceasta am făcut câteva schimbări, o parte sunt deja vizibile pe blog,  altele care se vor vedea pe parcurs, urmând să trec pe platforma wordpress. Numărul de vizitatori unici pe zi a ajuns la 218 ca medie, în ultima lună, iar din 2010 și până-n prezent mi-au trecut pragul 189670, număr care obligă pe viitor pentru un conținut diversificat și valoric mai bun. Mulțumesc!

Suntem mereu martorii unor exprimări, manifestări, situații care ne duc cu gândul la limitele existentei umanității, pentru ca termenul acesta devine desuet în ultima perioada. Devenim, pe zi ce trece mașini, abordam viata, zilele, orele ca pe un trafic de timp ce ne expune fapte fără rezonanta și lucruri fără esență.  Observam manifestările timpului, cele ce se petrec în jurul nostru, într-o opoziție totala cu simțul observației, fără câmp vizual, fără o analiza măcar superficiala, într-o indiferenta patologica implementata perfect de către forte ce nu par oculte dar care ne indica clar direcția, robotizarea mentalului prin monopolizarea colectiva a reacției, indusa prin procedee ce seama a manipulare grosolana. Si totuși sunt dubii, și totuși cred ca gradul de indiferenta, de vaccinare cognitiva a ajuns într-un stadiu în care poate doar un război, cu ororile și încrâncenarea lui, sa mai poate mișca ceva în sufletele noastre.  Treci azi pe lângă o persoană, pe strada, o ating...

Second life... Se spune ca orice om cumpătat, în orice situație, are un plan doi. Planul de ieșire din situație, din criza, din cercul vicios, din meteahna, din plictiseala sau din monotonia cotidiana. Un plan doi este, în cele mai multe cazuri, o acțiune spontana, având la baza experienta de viata și puterea de adaptare la nou, la inedit, la eficienta sporita în acceptarea schimbărilor ce survin într-o constanta de timp.  Exista situații când un individ trece o parte din viata reala în planul doi, dar aici nu putem spune ca este un plan de rezerva ci cedarea lui în fata vicisitudinilor, umplerea paharului sau renunțarea la înfruntare. A trece în planul doi înseamnă o schimbare de atitudine, o imperfecțiune de asimilare cognitiva sau a denunța un volum de activitate, de orice natura, în plan secundar cu un motiv clar, “îmi bag picioarele”!  Când apelezi la planul doi, de rezerva, înseamnă ca nu ai regrete, ca planul unu nu a funcționat și ai avut în cap un calcul de rezerva și...

Am sentimentul acela ca vara a fost prea scurta, ca niciodată nu este răcoroasă și nici suficient de lunga ca sa dobândești acel ceva ce nu-ți da pace o toamna întreagă si încerci usa unui studio UV. Am crescut cu ideea ca sunt 4 anotimpuri ca patru tinereți in viata, ca fiecare anotimp aduce mirajul gândurilor de vârstă si fiecare săptămână din un anotimp, la alegere, ne împărtășește lucruri unice și uneori, irepetabile! Am întins mana pe coama lunii și am găsit ca doua au plecat, doua anotimpuri ce mi-au adus în calea ochilor clipe unice, momente remarcabile și zile superbe. Si mi-am amintit ca după ultimul anotimp plecat, plecam și noi, într-un voiaj cu un bagaj in mana, o geanta de povesti, ce conține patina timpului nostru împletit cu praful zilelor ce au fost,...

O minciuna repetata de o mie de ori rămâne o minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevăr - Goebbels Manipularea maselor - mesajele subliminale - a devenit un element cheie al societății umane, evoluția sa fiind una din principalele preocupări ale oamenilor în general, atât în planul real înconjurător cat și în fondul virtual cinegetic... Pe lângă efectele pozitive ale acestei dezvoltări - uneori neuronale, observam și o creștere puternica, negativa, a materialismului tehnologic în detrimentul dezvoltării spirituale. Din ce în ce mai des unele aspecte ale acestei culturi industriale, virtualul,  ne fac sa simțim ca una dintre trăsăturile cheie cu care a fost înzestrat omul de la Dumnezeu este lezata: liberul arbitru. Nu contează ce face sau ce emite o entitate, este suficient ca argumentele manipulării sa funcționeze, ducând în final la un nou “adevăr” moștenit, entitatea fiind catalogata exact după influentele subliminale ale propagatorului emitent, ce coordonea...