Cu totul
Cine fuge însă de dragoste și de viață, crezând că astfel va avea timp pentru înțelepciune, nu-și dă seama, că, de fapt, renunță tocmai la ceea ce caută. De aceea, eu glorific, doamnelor și domnilor, omul de după păcat. O. Paler. “Caci nu mai pot suporta
durerea din inima mea,
dar nu te găsesc și plâng mereu
, cu zeci de lacrimi în sufletul meu.” Am revăzut “As good as it gets”, produs în 1977 și care arată cât de mult se schimbă un bărbat când iubește cu forța dăruirii și ce durere implică aceasta schimbare în mentalul colectiv, în ochii privitorului de fenomen. Fiecare om știe. pentru că a simțit pe propria piele cât de dureroasă e dragostea de orice fel, ca efect, ca stare și ca remanenta sufleteasca . Acel om este implicat în tăcere, un artificiu ca să nu mai sufere, ca să nu mai rabde durerea, ca să nu se mai expună, ca să nu mai iubească, și atunci se închide, ca o preferință ce pare naturala, o boala ce roade, ce lasă semne. Rostim cu pudoare uneori ...