Gânduri în noapte

Timpul ma enervează, mereu e ocupat pentru altcineva... Este nevoie de timp pentru orice rezultat. Dar alături de timp este esențial și un cumul de valori pe măsură. Aici intervine latura umana și face ca totul sa fie denaturat de cele mai multe ori. Brusc timpul se scurtează paradoxal în fata sumei potrivite și valorile la care făceam referire precum ar fi răbdarea, onoarea, puterea mentala, optimismul și încrederea în forțele proprii, corectitudinea, adevărul și spiritul de sacrificiu și de cele mai multe ori necesitatea pălesc în fata obiectivului. Acel obiectiv îl numesc vag "trebuie". Trebuie ca respectivul sa fie un avocat, doctor, inginer sau orice altceva va mai vine în minte. Astfel valorile care sunt de cele mai multe ori ca un diamant rămân sa strălucească în noroi iar în fata sunt promovate adevăratele nulități care ulterior vor deveni mijloacele altcuiva. Se zice ca timpul este ucigașul perfect și cred ca este adevărat în totalitate. Analizând asta din orice pe...

Picături mari se zăreau bătând rapid geamul și am ieșit repede pe balcon.. Iubesc ploaia, îmi place sa simt răcoarea micilor perlate, sa ma ud pe picioarele goale mergând prin iarba plina de apa, îmi place tot ce tine de ploaie și de sentimentele pe care le am fata de ea. De fiecare data când ploua parca vine timpul sa ma întorc spre mine și sa ma gândesc mai mult la ce am realizat și ce as putea sa realizez. Ce este și mai ciudat? In acele momente am un sentiment ca as putea realiza orice, oricând. De ce tocmai ploaia are efectul asta asupra mea nu știu, dar îmi place. Îmi place sa ma trezesc și sa privesc pe fereastra cum cad picăturile de ploaie printre frunzele copacilor. Îmi place sa ies afara și sa simt acel miros proaspăt pe care îl aduce ploaia. Îmi place sa ma uit în sus, sa vad imensitatea cerului și sa simt picăturile ca îmi pica pe fata. Îmi place sa merg prin ploaie, în ritmul ei. Îmi place sa stau și sa ma uit cum ploua - funcționează mai bine ca orice analgezic atât pent...

Un proverb persan spunea: “Buzele femeii sunt cea mai frumoasă poartă către sufletul ei”. Dorința oricărui bărbat, cred eu, este aceea de a săruta buzele femeii iubite. Oricât de frumoasa și de dulce ar fi o femeie, exista cel puțin un bărbat pe lumea asta care s-a saturat de ea, asa as începe un discurs sigur dar incert despre femeie! Probabil ca în acel moment auditoriul se va concentra pe următoarea fraza, ce trebuie neapărat sa fie calda.Discursurile bune nu vin când ești pregătit, dar dacă vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ți trebuie pentru pasul următor. M-am tot întrebat mereu care este diferența dintre femeile copilăroase și cele imature. Am făcut o oarece analiza. Acum nu am pretenția sa fie pertinenta ci doar asa, cam cum mi-a trecut mie prin cap și cam ce am discutat cu prietenii și prietenele mele. Analiza, aici auditoriul a căscat gura, este relativ simpla: Femeile copilăroase își păstrează agenda complet goala și așteaptă sa le sune un bărbat, doar ca le suna m...

Îmi este dor de copilărie! Ție nu? Nu știu câți dintre voi, trecuți de o oarecare vârstă, va mai aduceți aminte de anii de generala, de copilărie, de joaca din strada, de prima floare oferita fetei de la clasa nu mai știu care, de prima fițuica plina de cuvinte mici dar care pe noi, în acel moment, credeam ca ne va ajuta sa scriem ca geniul Preda, de primul sărut, de prima strângere de mana, de primul Brifcor sau Quick Cola băut împreună, de primul film văzut împreună la cinematograful din cartier, de prima dragoste care a rămas nespusa, nescrisa, nesimțită, neîmpărtășită, nepovestita… La naiba, of! Ce ani frumoși am avut! Acum, acum ne-au rămas doar amintirile despre anii noștri frumoși ani pe care din păcate nu ii mai putem recupera, nu ii mai putem avea niciodată, nici noi, nici ei, în cele din urma. Astăzi, nu mai sunt copii care sa joace castelul, leapșa, hotul și vardiștii, lapte-gros, etc. Acum au console Xbox360, PC-uri pe care se joaca Counter-Strike sau cine știe ce alt joc....

A venit repede în viata lui. Ca o zi de vara, brusc, asa cum avem azi. Răcoroasă, la început timida, dar care la un moment dat da cu biciuiri de soare și cerul senin, senin. Se uita pierdut pe geamul balconului într-un univers parca paralel, nimeni nu ar fi văzut femeia cum o vedea el. A sosit și vara, după lungi așteptări. A venit ea, femeia, în camera lui, în universul lui sa vadă ce face. Nebagand de seama se uita în continuare la vara sa. A venit, spre seara și ploaia, la fel de brusc, la fel de repede. El privea cum se izbesc picăturile de apa de blocurile mici de gheata și parca nu-i venea sa creadă cat de furios se poate răzbuna mama natura. Ea, femeia, se așeză în camera pe canapea, în spatele lui urmărindu-i fiecare gând. In sinea ei își spunea: "Cum as putea sa dorm oare când el gândește atât de tare, când ii auzea acel urlet tăcut, mut?" In dreapta lui stătea pe jumătate goala o sticla de Jack, un pachet de țigări Marlboro și bricheta de masa, din inox sidefat....

M-am întrebat de multe ori și am fost întrebat de ce sunt direct în comunicare, de ce nu uzitez de bavardaj ca un model de dialog exact poansonat pe profilul acestui site sau, în extremis, de ce nu-mi spun pasul pentru ca majoritatea de aici nu se afla dintr-o bucurie expresa și echivoca, ci datorita unor situații care implica refularea Eu-lui către supraEu, baza a unor impulsuri interne și externe. Știu ca este cam tehnica precizarea, însă mi-am propus sa ridic, încă o data, ștacheta dialogului, având grija ca în situații sa am imaginea "distrugător" când oamenii nu au argumente sustenabile, clare și îndreptățite! In fapt cine este îndreptățit să-și expună, subiectiv, negativist, păreri despre semeni? In ce calitate? Cu ce ocazie? Ce-i antamează de a-și arata angoasa, duplicitatea, eroica ura de semeni și grăunțele de otrava? Societatea? Mediul? Vârsta? Incapacitatea percepțiilor a mediului, a socialului, a comunicării sau supraaprecierea de sine, ca elitist într-o lume de ...

Uite ca încep sa înțeleg, tocmai la vârsta asta spre rușinea mea, cum ca ziua e arvunita caprelor, brune, roșcovene sau bălaie, mici, costelive dar capre înțepate. Toată ziulica o capra trebuie sa rumege, pentru ca asa își întreține tonusul, mentalul și apartenenta la grup, asa cum îmi spunea cineva. Grupul este baza și nu acel grup electrogen care ne furnizează energie electrica, ci grupul căruia ii aduci ofranda, ca sa justifici poziția mai în fata, sau mai pe spate... Capra asta, capra de grup, mai oameni buni, funcționează doar ziua, cat e ea de lunga, fie ca are job, fie ca iese la dejun cu te miri cine, fie ca își ascute copita. Partea cea mai grea este la amurg, când capra, într-o suceala de magie, hop, devine tăun! Si nu orice tăun, ci unul cu ochii roși, ce arunca lumini și zgomot asurzitor de aripi. Nu poți sa-l ochești cu pliciul, pentru ca fuge, se ascunde, se pretinde elita chiar daca-si cauta mereu drumul cu busola altora, pe rând sau în paralel. Tăunul acesta își croieșt...

Negrul sau lumina, cărări fără întoarcere, plecări de cursa unica, amintiri cu trauma feminina, calvar pe tabla sufletelor... E liniște doar. Asa de liniște. Îmi place. Îți aud vocea, e aproape. Te aud cum ma strigi. Vocea ta atât de frumoasa. O aud atât de clar. Ma ridic. Ma uit în jur. Sticla, fum, zgomot. Te caut și nu te vad. Unde ești? De ce te ascunzi? Știi ca nu îmi plac jocurile astea. Sunt asa speriat. Nu înțeleg nimic. Nu m-am ridicat, nu! Sunt încă jos și nu pot sa ma mișc deloc. Îmi vad sângele cum șiroiește ușor pe viziera. Ma doare atât de rău! Ma doare atât de rău ca am sa mor și nu am sa te mai vad! Ma sting ușor pe asfalt.... Ma gândesc mereu la tine când stau pe geam și ma uit în zare spre orașul tău. Trag cu nesaț din țigară în timp ce ma cred special, deosebit și unic. Sunt sigur ca te gândești și tu la mine. Sunt sigur ca îți este dor de mine și ca deși suntem atât de departe, inimile noaste vor fi mereu una lângă alta. Ma gândesc sa ma arunc de la geam. Sa ma s...

Știu multe, infime firimituri de înțelegere a lumii, știu puține în infinitul mintii umane, știu dacă tu știi ca și eu știu din taine.Știu ca e frumos sa oferi, sa fii generos. E unul din sentimentele care iți dau energia necesara pentru a învinge. Natural, toți suntem egoiști. De aceea atunci când simți ca nu mai poți oferi, ca ai nevoie sa fii egoist e bine sa oferi și mai mult, sa încerci sa fii și mai generos.Crede-ma ca e singura alegere care te va mulțumi. Cunosc ca dacă încerci sa mulțumești pe toată lumea atunci nu vei mulțumi pe nimeni. Însă nu știu ce poți face altceva decât sa încerci în continuare. Cunosc ca veți spune ca e bine ca uneori sa fii egoist însa aceasta e o alegere care mie, mai degrabă, îmi provoacă nemulțumire. Cunosc ca diferența dintre a spune și a face e diferența dintre eșec și succes. Am auzit ca dacă nu ești tu cel care face va veni la un moment dat cineva care îți va lua locul. Faptul ca tu crezi ca ești primul care s-a gândit la o anumita chestie nu în...

Spun eu. Spune-mi tu cine sunt eu, spun eu când sunt eu, spune lumea când tu ești eu. Spune-mi tu când minți, ca mint eu ca tu minți când mint eu și nu minți ca as minți eu. Spune-mi tu când visez eu, ca visezi ce visez eu când visezi tu ca în visul meu. Spune-mi tu când taci ca sa tac eu ca taci când tac și eu, tăcerea mea când taci tu. Spune-mi tu când iubesc eu ca iubești dar nu eu, ce iubita am eu când eu iubesc și tu nu. Doar spune-mi, ascult eu.

Prietene, Fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Doar una, calda sau rece, darnica sau zgârcită, e doar una singura. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici, în prezent, nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut și în alte vremuri prieteni va găsi și acum tovarăși credincioși și de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm noi sa găsim în ei. Trebuie doar să-i privim în ochi, fără măști, fără grimase, fără ura și fără înverșunare, cu o privire dreapta. Nu cred ca tu alegi mereu aceasta cale, te simt grăbit uneori și în alte momente ești învolburat de gânduri. Te accept însa, ești prietenul meu de vise, aici, acolo, oriunde atât timp cât ești cu mine.

El și ea, când el, când ea, fără el, fără ea, amândoi - el și ea. Jocuri de cuvinte, interzise și acceptate, simple și complicate, un bizar amalgam de gesturi, gânduri, vorbe, priviri, întrebări și reverberații. Îmi dau seama ca un Cartarescu ar explica mai bine ce nici el nu înțelege, misterele unui bărbat și ale unei femei.El spune ca, încă, o iubește pe ea. Dar ea? Ea se joaca, jocuri mixte... E o distanta fizica intre ei, distanta care desparte întotdeauna dacă nu ești deajuns de puternic sa lupți. Nici unul dintre ei nu vrea sa uite și "se hartuiesc" reciproc cautându-se, prelungindu-și agonia cu speranța ca ceva se va schimba. Neputința și frustrarea îl aduce într-o stare de nedumerire copilărească și enervat vrea, uneori, sa nu mai simtă nimic. E derutat. Are momente în care vrea pe altcineva, vrea sa uite de ea, de tot. Și alte momente în care visează la o viata cu ea, o viata pe care o știe imposibila. Ma cauta zilnic. Îmi vorbește de ea, euforic, fericit, alteori fu...

Grupuri întregi de parveniți social, de la patroni cu învârteli și pana la secretarii de stat, stau și-și verifica conturile, asmut câinii finanțelor în afaceri ce murdăresc în atingeri orizontul lor îngustat de vânătoarea asta fără de sfârșit. Timpul lor înseamna numărarea banilor, indiferent cum provin. Privirile lor au toată otrava lumii, în doze letale pentru oricine privește intens spre aceștia. Nu ma îndoiesc ca exista și afaceri construite trainic, pe perioade de minim 5 ani, cu creșteri reale, afaceri onorabile, ce susțin atât anumite industrii cât și oameni legați profesional de existenta cotidiana. Câinii finanțelor rânjesc mereu, fac deliciul grupurilor de interese pentru ca sunt mărunți dar pot musca tare orice alta entitate care cade prada fricii, terorii, băncilor sau a unui viitor incert. Mai exista un grup, sărac dar extrem de coerent, acela al artiștilor - scriitori, actori, poeți, pictori, etc. Aceștia , nu din urma, haituti prin desișuri de către câini ce sălbătice...

Azi, pret de 4 secunde, normalitatea mea a fost substituita cu punerea in fata unei decizii emotionale. Te astepti sa poti afirma cu tarie ca oamenii sunt relativ usor previzibili atat timp cat minciuna nu este un mod de viata. Si am stat acele patru secunde in temporalitatea Einstein, chiar daca sunt sosit in spatiul real de la 7 dimineata, adica dupa 38 de ore de veghe. Am determinat coordonatele relative, am analizat coeficientii de fapt neprevazut dar usor de definit stiind ca intamplarile sunt simple proiectii din viitor, un fals vals de stiinta si chiromantie, practic o sedinta test de premeditare in spatiu si timp. Pentru un cititor neavizat pare fictiune, pentru un individ antamant la macrocosmos un calcul predictibil, exact si atins in punctul terminus. Noroc ca aveam de sarbatorit, ca si maine de altfel, noroc ca aglomeratia era generata de mine, pentru ca-mi place cum multa lume canta la tort, noroc ca sunt stabil emotional si ca vremea nu era prielnica unor scufundari la pu...

Doua maini, diferite, pline de mesaje, corpuri delicte ale fiintei, ale simturilor daruri. Te tineam de mana si simteam ca nimic altceva nu mai exista. Ma jucam cu mainile tale si le intorceam pe toate fetele. Adormeam tinandu-te de mana. Ma durea sa te stiu departe si te trageam mereu mai aproape de mine. Asa te-am cunoscut, asa te-am invatat, asa ti-am facut loc in viata mea, in lumea mea. Mainile tale au invatat sa ma cunoasca inainte ca eu sa stiu ca faci parte din mine. Si ma stiu atat de bine... Mainile tale, care stiu sa ma ocroteasca, degetele care imi dau la o parte cu atata grija o suvita de par care imi deranjeaza privirea, mainile tale care imi mangaie obrazul si ma tin in brate, pana adorm. Mainile tale care ma linistesc cand visez urat, care ma incalzesc cand imi e frig, care nu uita niciodata sa ma atinga. Mi-s dragi, cum tu tot imi esti draga. Si mi-e groaza sa stiu ca mainile tale nu vor mai fi nicodata ale mele, ca ma voi trezi si nu vei mai fi langa mine, ca nu voi s...

Ziua de 13 este mult diferita de acest semn in calendar la romani, pe aici, prin Europa. Nimeni nu este trist, nimeni nu sta cu ochii pe fluxurile de stiri, nimeni nu se plange, nimeni nu vorbeste pe strada, nimeni nu stie unde este Romania! Aici 13 este doar o cifra, o zi, niste momente de viata si poate doar o vineri 13 naste curiozitate. De ce sa fie altfel? De ce sa fie informati despre un 13 romanesc. Cine sunt aia romanii? Ce vor ei? Muncesc? Cat? Cum? Cu ce performanta? Prin ce pile? De ce? Sirul de intrebari pot continua, insa ei stiu ca timpul este egal performanta si echivalent cu bani. Bani adevarati. Verzi! Din hartie... Visez?!

De unde izvoraste muntele, dar omul, cum este constiinta dar individul?! Imi suna intrebari in minte, vad tipologii umane, imi cercetez memoria si adaug acum un studiu mic. Curtezanul, rog sa nu se confunde cu mitocanul, cocalarul sau marlanul, este o pasare rara. Restul e calcul neglijabil la calitate, conteaza doar la numar. Bufonul, de curte, este un personaj inteligent, ce ofera imaginea ceruta, de tampitel haios, insa, in umbra, isi construieste cu grija rolul, cu dibacia cuvintelor si un bun control al gesturilor. Este evidenta tendita de a se confunda, in anumite medii, cu pacaliciul, tot de curte... care presteaza zgomot, ce este uitat repede prin prestatiile sale scurte, fara esenta, fara replici demne de retinut, fara snaga, fara continut. Ultimul, mi se pare cunoscut, trece des prin fata mea, chiar si eu, necunoscator, il observ destul de usor printre oameni. Bufonul, aceasta negatie continua a naturii, prin excelenta o impostura, unde fiinta se imbata cu fiinta mai abitir d...

Imi spunea cineva, persoana importanta, intr-un mesaj, sa-i spunem privat, ca "imi place uneori ce scrii, alteori nu". Am citit de doua ori pasajul, m-am uitat ce scrie dupa www si am observat mirat ca ma aflu pe pagina mea. E cum se spune o "impresie din goana calului", similar cum eu m-as uita la mobila din casa cuiva pe ferestra si as spune ca propietarul este de moda veche, fara a gandi ca poate e mostenita mobila sau atat a fost bugetul alocat pentru confortul nocturn. Scriu ca-mi place, scriu ganduri - nu scriu sa placa, nici sa fiu inteles in totalitate sau sa cer diagnostice. Scriu - ca am clipe de timp liber, ca sa nu uit limba romana dupa infectia numita yahoo, pentru ca simt ca pot spune ceva. Probabil o parte inseamnata din cei care citesc, privitorii mei, doresc cancan insa tot la fel de bine stiu ca acest gen se gaseste din belsug pe internet, pe langa mahalagisme, gratuitati, inventii si minciuni la metru cub in majoritatea retelelor de socializare. P...

Daca in majoritatea cazurilor, la prima vedere, pare imposibil sa vedem cu ochii minti cu cine discutam, frecvent reusim acest lucru cu brio. Explicatia este relativ simpla, tine de experienta in general, de ureche muzicala, de tema discutata si de modul in care surmontezi relatia receptor-emitator. Inflexiunile vocii, timbrul, abordarea, tempoul dialogului, atentia acordata intelegerii discutiei, toate conduc la o parere pertinenta, clara si aproape certa despre persoana de la celalat receptor sau de la capatul firului... Ezitarile sunt inerente, insa ele conduc la certitudini, la acceptul dialogului, la filozofia unui apel, asa cum percepem noi cumunicarea directa si nu indusa.

Intre doua persoane ramane mai mult decat fascinatia inceputului, decat vraja cu care il descoperi pentru prima data pe celalalt, ca nu e totul doar o forma de egoism in doi pe o anumita perioada de timp sau doar obisnuinta de a fi cu "el" sau "ea" pentru ca e mai comod si, sigur, pentru ca e mai putin complicat. Toate inceputurile sunt magice si au acea stangacie plina de farmec. Ratiunea nu-si are locul in iubire. Amestecul si incoerenta aproape hilara de sentimente, ce compun iubirea, nu au de-a face cu rationalitatea. In asteptarea "ei", treci de la starea de bucurie la cea de timiditate, nervozitate, falsa nepasare, frustare, dorinta, tristete si, din nou, bucurie. In ce consta atractia asta fatala, de te-a tulburat in asemenea masura?! Cuvintele. Cuvintele au o forta a lor care nu trebuie subestimata. Fiecare dintre noi ne lasam vrajiti de cuvinte, de poezia si sentimentele pe care le ascund sau le mascheaza. E un "joc" de descoperire recip...

Am invatat candva, demult, ceva foarte important: perceperea sunetului prin imagini, sau a imaginilor prin sunete. Exista din fericire muzica adevarata, pe care ascultand-o nu este suficient sa auzim-cu ochii sufletului, o putem transpune in imagini, putem colinda pretutindeni, peste timp si spatiu. In momentul in care fizic suntem in acele locuri, timpanele sufletului ne vor transpune in muzica respectiva, o vom auzi la intensitatea pe care o vrem noi, o plutire de taine, de gesturi si clipe unice, momente de traire lina. Ei bine, daca din varii motive nu mai puteti merge pe munte, incercati acest exercitiu.La inceput poate va fi ceva mai dificil, apoi va deveni obisnuinta, astfel vom putea in orice moment sa fim unde vrem, doar prin puterea gindului, prin propria vointa. Sunt poate cele mai reusite,, expeditii" nu depinzi de nimeni si nimic nu te poate opri. Ce muzica asculti, unde esti?

A plouat mai toata ziua in drumul meu, o ploaie marunta, rece, cat sa-mi acopere umbra cu apa. Aerul umed mi-a asezat parul electrizat la vorbe ce-mi strabat gandul, asa cum nicio solutie cosmetica nu reuseste. O vreme gri, presiunea scazuta am simtit-o in tensiunea literelor adunate pe pagini, o migratie de rautati picante si invidii bolnavicioase, exact ca in visele cu handicap. Nu am luat si nu o sa iau in seama niste umbre, fie ca sunt erori genetice, permeabile de acool, mantale ecologice sau reciclabile dubluri intr-o butaforie burleasca. Timpul ramas, este tempoul ce-l ofer, netezit, alintat, parfumat unor entititati de rang superior - superior de spiritual, de viu, de mental, ce inteleg dialogurile ce remonteaza energii personale sau bivalente. Ploaia, acel detergent de ganduri salmastre, patimase, gingase, naravase... doar ploaie.

Ce povesti complicate survin cand urmarim in viata ceea ce ne convine, nu ceea ce avem nevoie, pana in momentul cand ajungem sa ne identificam cu aceste urmari si acolo se blocheaza tot, egoul e puternic si irascibil, sufletul plange,constiinta e epuizata pana la negarea sperantei. Imi place sa scriu noaptea. Imi creaza dispozitia aia necesara pentru a scrie. Cuvintele parca vin de la sine si se aseaza cuminti in propozitii. Noaptea parca am mai multa inspiratie si ideile apar mult mai usor. Ziua parca mi-e mai greu sa scriu. Parca gandurile si ideile stau ascunse undeva in cine stie ce colt al mintii mele si dorm. Aseara, m-am pus in pat pe la vreo 2, dar nu am avut somn… Ceva nu ma lasa sa dorm. Probabil ca era gandul tau. Mi-am scos mp3-ul din buzunar si am ascultat muzica. Melodii ce imi amintesc de tine, care sa ma linisteasca sau care sa ma agite si mai tare. Nu pot umbla cu jumatati de masura in ganduri. Fie ca ma bucur sau sunt trist, o fac cu toata inima. Oricum s-ar intampla,...

Am cateva cifre, interesante, 15, 25 si 10%... suna macabru, nu? Ati fost la fel de emotionati, ati asistat la manifestari similare ale sindicatelor in sectorul privat? Nu cred! De ce? Pentru ca acolo se munceste intens pentru fiecare banut, acolo te pune la zid cand uiti o plata si acolo orice organ de control cere, nu asista cu ochii inchisi. Nici nu a inceput bine anul, si deja se revarsa atata incrancenare in viata politica romaneasca, anuntandu-ne ca vom avea un an incarcat si greu, anul lui “care pe care”, plin de conflicte si lovituri sub centura. Din ce in ce mai multi oficiali europeni incep sa regrete intrarea Romaniei in Uniunea Europeana,si ne urmaresc consternati si se intreaba cum vom putea sa organizam o actiune cu o asemenea greutate, de maxima importanta, intr-o tara in care Presedintele si Primul-Ministru nici macar nu isi raspund la telefon, iar partidele politice se incaiera dupa un model care numai european nu poate fi numit. Poate cubanez, asa cum batranii se gand...

Regula simpla, concentrezi tot, atingi energii maxime si dimineata ai solutia in buzunar, dupa caz in cont... In pasul doi anunti toti cunoscutii, asa, de proba, ca sa auzi ce scuze peurile debiteaza, ce incredere oarba au in tine si cum se gandeau ei cu grija... Italia, e randul tau. Salutari!

Odihna, plimbari si prioritizari. Daca nu ai cu cine sa povestesti, poti sa vorbesti la Luna. Nu se recomanda pe on line sa aplici discutii, mediu unde avem cei mai buni specialisti in tembelizat, apostrofat, precurvit, mintit si damblagit neuronul intre moartea caprioarei si moartea vecinului cu capra cu tot, in cel mai pur model romanesc. Urmeaza Spania, tot cu saluturi, romanesti.

Nu exista regula, nu exista azi vreo regula a ta, interioara, care sa-ti acorde garantii ca nu-ti crapa vreo vena in cap cand primesti vesti cu potential expus negativ. Exista poate doar starea de amorteala mentala cand iti spui ca nu esti expus tu, ca e greu sau aproape imposibil sa ai parte de asa ceva. Nimic mai fals! In fapt vigilenta este la minim, cautarea unor alternative trebuie sa fie permanenta si a avea o rezerva de "mai bine" este o conditie si nu o cerinta a celor din jur. In aceste momente se declanseaza niste resorturi fine, ritmul cardiac se mareste, mintea este mai iute si cauti solutii. Daca nu ai protectia activata, patrunzi lejer in zona de vrie, fara solutii dar cu obligatia de a te invarti in cerc. Daca protectia se activeaza, tragi frana, faci analize reci, te odihnesti la occipital si gasesti eficient solutii. Ca sa fie clar, este un joc, de viata, ce se poate regasi la mine, la tine, la voi si in curand, la noi! Salutam Grecia pe aceasta cale!

Cred ca Bergenbier in 2007, cu sloganurile titpic alese idiot «e dreptul nostru să ieşim când vrem la o bere», «e dreptul nostru să ne placă fotbalul», «e dreptul nostru să ne placă blondele», a initializat un demers cretinoid, pentru ca ziua barbatului este in fiecare zi daca luam in considerare ca femeia ii ofera zilnic hrana, haine curate, pozitii erotice, verde la bere, etc. In fapt, cred ca este o greseala, indusa de butada care spune ca femeile sunt responsabile pentru cele mai mari depresii ale masculului - calvitia si impotenta... Ma astept azi sa primesc cadou un bec, o priza, o chestie cu multe butoane, o siguranta ceva, ca sa ma simt sarbatorit in mod special, ca doar e ziua noastra, a regnului androgin. Practic, un produs de marketing, bine targetat si cam atat! Sus paharul!

Acum nu te impotrivi timpului, tacerea este un motiv, iar motivele imi plac pentru ca-mi aduc alte motive. Am insa ganduri. Gandurile pot fi domolite prin reflectare asupra lor, dar si pe ele este bine sa le mai aducem din cand in cand la tacere. Atunci cand meditezi asupra unei lumanari aprinse de exemplu, iti poti elibera mintea de ganduri si poti contempla cu adevarat linistea. Aceasta liniste e iesire din timp, prin faptul ca nu poate fi marcata de reperul niciunui gand sau lucru exterior. Ea este sora cu eternitatea si fiica a luminii. Doar pentru ca stam tot timpul in afara ei ni se pare ca timpul trece nemilos de repede, pentru ca adanciti in propriile preocupari, uitam sa traim armonios si nu facem decat sa ne atarnam fiecare activitate sau intalnire de limbile ceasului, totul e programat, totul e sub control si la locul lui. Astfel ne frangem singuri aripile propriei libertati cu care ne-am nascut si devenim maestri in a ne inventa pretexte.

Libertatea este un viciu, fara forma, fara fond, un drog usor, ce-ti intra in organism si te face sclavul lui! Libertatea nu este o stare, ci sunt pleiade de vise, ploaia de vara calduta, trosnetul lemnului in soba sau zambetul mamei. Cand spui libertate, nu inseamna doar spirit liber, nu doar timp, nu doar placere ci cu mult mai mult si mai important, libertatea fiintei tale in ganduri, in simtiri si cuget. Ne platim clipele de libertate, le furam, le poleim si ne mintim ca mereu ne simtim liberi de orice, fara obligatii, fara nazuinte, fara vise, fara clipe, stanci reci si semete, doar stanci, doar piatra! Gandesc! Mint! Nu exist! Fum...

Broasca, una oachesa dar fara dare de seama, fudula si credula, de prin embrioane haulita, observa intr-o buna zi ca-i lipseste timpul, pierdut cu stiinta de cand a instrainat batranul ceas al desteptarii. Ceasul, un fel de calcai, tot al ei, masura mereu timpul ce se scurge intre doua oac si trei baietei, intre timpul necesar si nevoit ce-i trebuie gipsului sa fie intarit la genuchiul ei, ticaind vremurile ce se scurg intre liniutele luminate ale orelor si secundarul ce se poticnea mereu in dreptul primei ore de seara. Broasca si ceasul, binomul meteoric al meterezelor de apus, ramane metafora si fabula omului care stie tot, dar nu se afla pe el insusi. Povestea lor e mai lunga, azi doar mi-am adus aminte de ceas, de broasca, de genuchi sau calcai, atat cat sa trezesc un oac de pe lac...

Deliberand am avut uimirea sa inteleg ca functionez, fara a avea avarii, fara a avea tone de redbull la activ, ierburi sau alte echivalente chimice... Am cautat toata ziua. Gandul care sa imi dea incredere si putere pentru a doua zi. Gandul care sa imi aduca linistea de care am nevoie si care sa ma faca sa ma regasesc. Nu l-am gasit. Si mi-am dat seama, o data in plus, ca tot ceea ce ai nevoie gasesti in tine. Nu in lucrurile sau in oamenii din jurul tau. Care dezamagesc, si obosesc, si uita. Carora de multe ori nu le pasa, si care nu vad, si care trec pe langa tine, orbi la tot ceea ce incerci sa le spui si la tot ceea ce incerci sa faci. Nu trebuie sa lasi nimic sa te doboare. Nu trebuie sa ii lasi sa te faca sa uiti de ceea ce insemni tu. Astazi am dus o cruciada impotriva mea. Si, de multe ori, astazi am inregistrat infrangeri. Pentru ca am uitat. De mine. Si am permis sa fiu calcat in picioare de lucruri care, in mod normal, nici macar nu merita atentia mea. Si de oameni care, in ...

Cu totii avem zile proaste, cu totii trecem prin mii si mii de stari, ne lovim de lipsa comunicarii, ne lovim de oameni sau oamenii se lovesc de noi. Sunt zile in care nimic nu-ti merge bine si in care crezi ca vina iti apartine in totalitate. Pentru ceva ce, poate, nici macar nu intra in puterile tale. Sunt zile in care ne agatam cu dintii de suparari si pastram ranchiuna si credem ca toate sentimentele negative ne "hranesc". Ne hranesc insa partea intunecata din noi, cea care ne aminteste ca nu suntem numai divin...Un prieten bun mi-a spus un lucru extrem de adevarat, acum foarte mult timp: "Orice ai face si orice s-ar intampla, nu te culca suparat." Ei bine, dupa nopti intregi in care nimic parea sa nu mai aiba sens pentru mine, mi-am dat seama ca cel mai bun lucru pe care il pot face, pentru mine, in primul rand, este sa ma detasez de toate lucrurile care imi consuma energia si sa incerc sa imi gasesc un gand frumos care sa stearga tot stresul, si chinul, si ura...

Uneori, din sinteze ce sunt nascute din mecanisme ce depasesc logica, se nasc adevaruri! Adevarurile arata si demasca butaforice persoane, masti, chinuri ale unor creatii meschine si paguboase. Antagonismele ce survin in fiinta unei persoane, arata in fapt negrul, acel lucru care absoarbe lumina, haul, prapastia sufletului, oglindita in frustrari uneori juvenile. Auriu, acid sau negru, cu palarie! Folosim port tigaret sau Tuareg?! Invadam intimitatea lumii, deranjand, pentru ca nu ne-am gasit singuri explicatii despre propriul esec. Aruncam cu noroi doar pentru ca o buna parte din lume este alba, senina, binevoitoare, iar alta in absconsul constient, in mentalul singularitatii intre 4 pereti! Folosim acele persoane care au lasat caracterul la usa si civilizatia pentru parinti, acele persoane care sunt usor de manipulat cu un zambet sau o promisiune, pentru a influenta mediul din jur, pentru a creea nise si imagini false. Ne intindem si cercetam doar ce are vecinul in ograda, fara a fac...