Caprele zilei și tăunii nopții.



Uite ca încep sa înțeleg, tocmai la vârsta asta spre rușinea mea, cum ca ziua e arvunita caprelor, brune, roșcovene sau bălaie, mici, costelive dar capre înțepate. Toată ziulica o capra trebuie sa rumege, pentru ca asa își întreține tonusul, mentalul și apartenenta la grup, asa cum îmi spunea cineva. Grupul este baza și nu acel grup electrogen care ne furnizează energie electrica, ci grupul căruia ii aduci ofranda, ca sa justifici poziția mai în fata, sau mai pe spate...
Capra asta, capra de grup, mai oameni buni, funcționează doar ziua, cat e ea de lunga, fie ca are job, fie ca iese la dejun cu te miri cine, fie ca își ascute copita.
Partea cea mai grea este la amurg, când capra, într-o suceala de magie, hop, devine tăun! Si nu orice tăun, ci unul cu ochii roși, ce arunca lumini și zgomot asurzitor de aripi.
Nu poți sa-l ochești cu pliciul, pentru ca fuge, se ascunde, se pretinde elita chiar daca-si cauta mereu drumul cu busola altora, pe rând sau în paralel. Tăunul acesta își croiește drum în viata dând sfaturi, protejându-și acul prin bâzâit pe la alte urechi, într-o bolboroseala cu iz de pelin. El este doar umbra unor modele consacrate, în sensul ala fad de consacrare la staul...
Tăunele are viata scurta, ori prinde pliciul din zbor, ori face plici când e izolat, în lumea lui, virtuala.
Când se crapă de ziua, tăunele se preschimba, în pământ de flori, în nimic sau în amintiri deșarte..

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!