Broasca si ceasul
Broasca, una oachesa dar fara dare de seama, fudula si credula, de prin embrioane haulita, observa intr-o buna zi ca-i lipseste timpul, pierdut cu stiinta de cand a instrainat batranul ceas al desteptarii.
Ceasul, un fel de calcai, tot al ei, masura mereu timpul ce se scurge intre doua oac si trei baietei, intre timpul necesar si nevoit ce-i trebuie gipsului sa fie intarit la genuchiul ei, ticaind vremurile ce se scurg intre liniutele luminate ale orelor si secundarul ce se poticnea mereu in dreptul primei ore de seara.
Broasca si ceasul, binomul meteoric al meterezelor de apus, ramane metafora si fabula omului care stie tot, dar nu se afla pe el insusi.
Povestea lor e mai lunga, azi doar mi-am adus aminte de ceas, de broasca, de genuchi sau calcai, atat cat sa trezesc un oac de pe lac...
Ceasul, un fel de calcai, tot al ei, masura mereu timpul ce se scurge intre doua oac si trei baietei, intre timpul necesar si nevoit ce-i trebuie gipsului sa fie intarit la genuchiul ei, ticaind vremurile ce se scurg intre liniutele luminate ale orelor si secundarul ce se poticnea mereu in dreptul primei ore de seara.
Broasca si ceasul, binomul meteoric al meterezelor de apus, ramane metafora si fabula omului care stie tot, dar nu se afla pe el insusi.
Povestea lor e mai lunga, azi doar mi-am adus aminte de ceas, de broasca, de genuchi sau calcai, atat cat sa trezesc un oac de pe lac...
Comentarii
Trimiteți un comentariu