Bavardaj.

M-am întrebat de multe ori și am fost întrebat de ce sunt direct în comunicare, de ce nu uzitez de bavardaj ca un model de dialog exact poansonat pe profilul acestui site sau, în extremis, de ce nu-mi spun pasul pentru ca majoritatea de aici nu se afla dintr-o bucurie expresa și echivoca, ci datorita unor situații care implica refularea Eu-lui către supraEu, baza a unor impulsuri interne și externe. Știu ca este cam tehnica precizarea, însă mi-am propus sa ridic, încă o data, ștacheta dialogului, având grija ca în situații sa am imaginea "distrugător" când oamenii nu au argumente sustenabile, clare și îndreptățite! In fapt cine este îndreptățit să-și expună, subiectiv, negativist, păreri despre semeni? In ce calitate? Cu ce ocazie? Ce-i antamează de a-și arata angoasa, duplicitatea, eroica ura de semeni și grăunțele de otrava? Societatea? Mediul? Vârsta? Incapacitatea percepțiilor a mediului, a socialului, a comunicării sau supraaprecierea de sine, ca elitist într-o lume de omuleți ce nu-și pot controla sentimentele și stările?!
Sunt întrebări dar nu numai, pentru ca fără provocarea mintii am avea unica ocazie sa tacem sau sa funcționăm după un program mai bine sau mai prost scris. O matrice de geneze conflictuale, o guvernare aleatorie sau un parcurs ce devine sinuos doar în primii 14 ani și ultimii de viata... Indiferent de consecințe n-am sa renunț la comunicare directa, sa spun exact ce gândesc, fie în cuvinte simple, fie cu patos, asa cum eu percep și transpun viata prin expresii vii ale gândului!
Unde ne aflam, care este granița și în ce direcție am propus sa parcurgem firul vieții?