Corbii.

Uneori, din sinteze ce sunt nascute din mecanisme ce depasesc logica, se nasc adevaruri! Adevarurile arata si demasca butaforice persoane, masti, chinuri ale unor creatii meschine si paguboase. Antagonismele ce survin in fiinta unei persoane, arata in fapt negrul, acel lucru care absoarbe lumina, haul, prapastia sufletului, oglindita in frustrari uneori juvenile. Auriu, acid sau negru, cu palarie! Folosim port tigaret sau Tuareg?! Invadam intimitatea lumii, deranjand, pentru ca nu ne-am gasit singuri explicatii despre propriul esec. Aruncam cu noroi doar pentru ca o buna parte din lume este alba, senina, binevoitoare, iar alta in absconsul constient, in mentalul singularitatii intre 4 pereti! Folosim acele persoane care au lasat caracterul la usa si civilizatia pentru parinti, acele persoane care sunt usor de manipulat cu un zambet sau o promisiune, pentru a influenta mediul din jur, pentru a creea nise si imagini false. Ne intindem si cercetam doar ce are vecinul in ograda, fara a face minimul de curatenie E-ului nostru, dar stim sa improscam miresme cadavrului profanat de corbi. Corbi, acesta este termenul, corbi ai societatii care nu pun ciocul pe carne proaspata, care nu isi fac cuib langa Oameni si nici nu salasuiesc in minima familiala de doua persoane, in armonie sufleteasca sau iubire inaltatoare.
Cineva, citandu-ma, arata cu degetul ca as genera situatii de conflict, uitand de fapt sa spuna cine a generat, de ce, cu ce drept si in ce calitate.
Uit repede, iert, ignor, pentru ca si eu gresesc, insa nu fara a cere iertare si a avea sentimentul ca acele 5 minute cat sunt coleric nu sunt decat un mecanism de autoaparare, contra corbilor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!