Cuvintele mele

Imi spunea cineva, persoana importanta, intr-un mesaj, sa-i spunem privat, ca "imi place uneori ce scrii, alteori nu". Am citit de doua ori pasajul, m-am uitat ce scrie dupa www si am observat mirat ca ma aflu pe pagina mea. E cum se spune o "impresie din goana calului", similar cum eu m-as uita la mobila din casa cuiva pe ferestra si as spune ca propietarul este de moda veche, fara a gandi ca poate e mostenita mobila sau atat a fost bugetul alocat pentru confortul nocturn. Scriu ca-mi place, scriu ganduri - nu scriu sa placa, nici sa fiu inteles in totalitate sau sa cer diagnostice. Scriu - ca am clipe de timp liber, ca sa nu uit limba romana dupa infectia numita yahoo, pentru ca simt ca pot spune ceva. Probabil o parte inseamnata din cei care citesc, privitorii mei, doresc cancan insa tot la fel de bine stiu ca acest gen se gaseste din belsug pe internet, pe langa mahalagisme, gratuitati, inventii si minciuni la metru cub in majoritatea retelelor de socializare. Probabil sunt de moda veche, probabil gandurile exprimate in cuvinte ma atrag mai mult si-mi aduc aerul boem a teraselor in minte. In mod sigur prefer sueta, langa un ceai de iasomie si menta, in dauna chat-ului, mesageriei instant sau a telefoniei wireless.
Cuvintele mele nu cer intelegeri, nu au mesaje induse, nu contin otravuri si nu imbolnavesc privitorii. Cuvintele sunt pasari care vor libertatea, care cer muzica si cauta lumina. Atat. Restul este tacere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!