Unde-mi ești?

Negrul sau lumina, cărări fără întoarcere, plecări de cursa unica, amintiri cu trauma feminina, calvar pe tabla sufletelor...

E liniște doar. Asa de liniște. Îmi place. Îți aud vocea, e aproape. Te aud cum ma strigi. Vocea ta atât de frumoasa. O aud atât de clar. Ma ridic. Ma uit în jur. Sticla, fum, zgomot. Te caut și nu te vad. Unde ești? De ce te ascunzi? Știi ca nu îmi plac jocurile astea. Sunt asa speriat. Nu înțeleg nimic.

Nu m-am ridicat, nu! Sunt încă jos și nu pot sa ma mișc deloc. Îmi vad sângele cum șiroiește ușor pe viziera. Ma doare atât de rău! Ma doare atât de rău ca am sa mor și nu am sa te mai vad! Ma sting ușor pe asfalt....

Ma gândesc mereu la tine când stau pe geam și ma uit în zare spre orașul tău. Trag cu nesaț din țigară în timp ce ma cred special, deosebit și unic. Sunt sigur ca te gândești și tu la mine. Sunt sigur ca îți este dor de mine și ca deși suntem atât de departe, inimile noaste vor fi mereu una lângă alta. Ma gândesc sa ma arunc de la geam. Sa ma sinucid doar ca sa te am din nou lângă mine. Sa te fac sa plângi, sa vad ca îți pasa. Te vad cum regreți tot ce ai făcut. Ca destinul nu ne-a adus împreună deși am fost atât de aproape. Te vad plângând la mormântul meu și răscolind neputincioasă pământul. Rad. Ma amuza gândurile astea prostești.

Zbor. Plutesc, planat. E asa ciudat. Aud cum îmi trosnește umărul când lovește asfaltul. Nu simt nimic. Aud cum se lovește volanul de pământ și cum îmi zdruncina capul. Nu simt nimic. Morman de fiare, miros de cauciuc ars, de benzina... Încet, încet mi se rup coastele în timp ce ma rostogolesc...una....doua....trei. Doar trei, îmi imaginez ca e bine deși nu ma gândesc la nimic. Vad doar chipul tău, la fel ca atunci când am plecat de acasă. Nici nu știi ca am o poza cu tine la care ma uit mereu. Am mai multe de fapt. Poate ai sa spui ca sunt ciudat sau bolnav. Poate ca sunt. Mai bine nu știu sa fiu.

Ma gândesc mereu la tine, numai la tine, când ma plimb prin locurile care știu ca ne plac. Îmi place sa ne imaginez pe noi doi cum ne ținem de mana și cum discutam, analizam. Avem idei comune în toate fanteziile mele. Ne înțelegem perfect. Te schimb, știu ca nu ești asa și poate nici nu as vrea. Dar sunt ideile mele și fac ce vreau cu ele.

Impactul ma asurzește și sticla care se împrăștie îmi intra prin jacheta. Zbor pe capota și aud cum se îndoaie sub greutatea mea. Aud copacul cum se înfige în aripa mașinii și cum se deformează tabla. Ma mișc încet, atât de încet încât ma enervează. Vreau sa se termine mai repede și sa te vad. La tine veneam

Ma gândesc mereu la tine când beau. Ai sa crezi ca e ceva porcos dacă ți-aș spune dar nu ma gândesc în sensul asta. E un moment în care sunt sincer și vulnerabil, iar eu ma gândesc numai la tine. O sa îți povestesc asta odată. Cand suntem într-o cabana în munți și privim răsăritul amândoi. Nu, nu am reușit sa adormim. Am vrea amândoi sa nu mai dormim niciodată doar ca sa nu pierdem timp în care am putea sa stam împreună. Iar eu sa te mângâi ușor pe par și sa îți spun "Știi...de fiecare dacă când beam ma gândeam la tine" "Sper ca nu e ceva porcos!" "Hahaha...știam ca o sa spui asta..."

Intra pe sensul meu și știu ca nu am cum îl mai evit. Apăs frânele cât de tare pot însă este evident mult prea târziu. Simt cum se blochează spatele. Încep sa alunec lipsit de orice control. E clar ca voi intra în el. Îți aud vorbele și îți vad fata pe care ai făcut-o cand ți-am zis ca mi-am luat una sport, mașină. M-am amuzat asa de mult. Îmi spuneai mereu sa fiu atent și îți făceai griji. Sau cel puțin asa speram eu. Mereu lăsam mici indicii sa vezi cât de tare merg și când sunt plecat afara, doar ca pentru 2 secunde sa te gândești la mine. Sper ca am reușit. La asta ma gândeam în timp ce priveam fata uimita a șoferului care se uita cum zbor pe lângă geamul lui. La 2 secunde în gândul tău.

Ma gândesc mereu la tine. Asa în general. Pur și simplu din nimic îmi zboară gândul la tine. Ma întreb atât de des ce faci. Oare cum îți merge? Cum te simți? Sunt sigur ca faci 1 milion de chestii interesante în fiecare zi. Îmi imaginez ca ai viata perfecta. Incitanta. Îmi imaginez ca faci tot ce mi-as dori eu sa fac. Ca ai atâtea sa îmi povestești. Când ma plictisesc ma gândesc ca tu ai face cel mai banal moment sa para special. As vrea sa te am. Sa fi numai a mea. Sa te am în cele mai simple momente. Astea îmi plac cel mai mult. Magia se afla în lucrurile mărunte. Îmi place sa ma gândesc cum am sta împreună pe canapea. Cum ai sta urcata pe mine și am moțăi amândoi împreună la televizor. Cum am găti împreună prânzul sâmbătă. Face curat, alege mobila, hrăni pisica. Are pisica... Dar de ce ma agit atât. Mai am tot timpul. Știu ca soarta ne va aduce împreună. Viata e doar la început...

...mor. Ma sting ușor pe asfalt cu numele tău pe buze. Ironic nu? Tu poate nici nu știi ca mai exist și totuși în ultimele clipe numai la tine ma pot gândi. Mor cu tine în gând. Nu pot sa cred ca nu am sa te mai vad. Doar atât, sa te vad. Sa ma ții de mana. Mai mult nici nu vreau. Sa îți aud vocea. Vocea ta atât de frumoasa. Te aud cum ma strigi. O aud atât de clar...vreau sa îți răspund. Îți strig numele! Ma zbat! Nu pot sa ma mișc și îți urlu numele! Echipa SMURD este la post, ii vad, ii simt, ma pierd, rostogolindu-ma în lumina....

In depărtare, undeva jos, după nori, se aud voci:

"Săracul, cred ca se chinuie. Uite cum striga. Il doare râu..."

"Mai da-i niște morfina"

"Pai tocmai i-am făcut o doza"

"Ma-i fa-i una ca oricum nu mai are nici o șansă. Hai, Dumnezeu sa îl odihnească. La morga Vasile! Nu mai bagă sirena, nu are rost..."

Acest ni se poate întâmplă atunci cand uitam ce avem de spus, cand nu avem voce sa vorbim iubirea, cand ne complicam așteptând semne, uitând ca timpul nu iartă, iar vremurile nu se întorc. Ținem mândri la ținută, la jocul de adulți iar clipele trec cu viteze ce sfidează frumusețea simpla a iubirilor limpezi, calde, cu energia cosmosului arzând în noi!

Ai luat aminte? Aștepți încă? Ce?

(adaptare pentru public)