Gânduri în noapte

Oamenii ne mint că nu au suflete ca să-și permită ochii reci și fețele tăioase. În fapt, oamenii nu au suflete cu care să doboare semenii în vecii prigonite. Ei le folosesc pentru a se cățăra pe vocile dure, de unde-și iau imagini senine de liniște. Poate de aceea ne ancorăm sufletele pe scările sociale când suntem loviţi. Poate de aceea nu țipăm când suntem agățați de oameni picați din văzduh şi poate de aceea mințim că respirăm cu adevărat când ne atârnăm de-un cârlig pe o scara imaginară, care cândva se va prăbuși şi ne va rupe din figurile reci și din dialogurile surde. În rare cazuri, întindem o mână și cu alta prindem spirala scării, apucând o altă mână a celui ce se reazemă pe o treaptă a privirii cu ochii fixați în zări ce străpung vremurile cu iz turbat.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...