Distracție.
M-am gândit mereu la geniala idee a celui ce a fabricat prima oara înghețata, mai ales în zilele călduroase de vara, când o cupa te răcorește și iți aduce buna dispoziție precum chitara lui Santana. Mi-am adus aminte ca verile ca aceasta sunt lungi, mai ponderate în grade și cer atenția cuvenita, cu clinchet de pahare și multa voie buna, pentru ca intre concedii ai timp sa stai la vorbe cu amicii, ca pe vremuri, când tv-ul avea emisie 2 ore.
Serile de vara îmi lasă mereu amintiri plăcute, semne de frumos și gânduri de bine în ambele emisfere, intre 2 greieri ce canta cu foc. Îmi vine mereu sa fac o cerere la ceruri, sa fie doar vara, sa fie veselie și sa uitam zilele cu clipe mai nefaste, într-o simfonie de culori, de murmur și vânticel de mișcă-n frunze discret ca pasul unei domnite, trecând pe lângă un domn ce lasă-n urma parfum de tabac. Pana și șofatul are alta forță, lumea conduce mai agale, muzica se aude printre geamurile fumurii și toți visează cu gândul la vacantele ce stau sa fie prinse, consumate și reaprinse. Vacantele, clipele acelea când reduci ritmul pana când ești în acord perfect cu halba de bere, cu șoaptele la ureche, cu atingerile pline de mesaj, vacantele ce ne odihnesc trupul și ascut simțurile, vacantele ce ne împing spre plutire ca niște stele ce migrează în galaxie, discret. Am sa va controlez, la vacante, sa vad dacă ați evadat la distracție, pentru ca simt și știu sigur ca meritați! Sa fie distracție!
Hai sa facem impreuna cererea aia la ceruri sa fie vara mereu, apoi sa vina vacantaaa, veselia si inghetata, sa ne distram pana ne sarutam.
RăspundețiȘtergerePardon, saturam am vrut sa spun.