Negro pigs.

Maine omul devine mare, creste, adâncește cunoașterea și devine porc. Porcul, prin excelența, nu are dureri, în dos! Porcul nu este un animal sfânt, însă este digerabil, preparat, afumat, de păstrat la loc răcoros și fără lumina. Azi, omul porc în formare, prezent fără încetare în jurul nostru, un compendiu de mitocănie și crasă aroma de dos încins - probabil din cauza unor dureri în aceeași zona, are pretenția la dialog, la vorbitor, pupitru sau portavoce. El exprima părerea ca o soluție neapărat pentru mase iar grohăitul pestilențial devine deodorantul la moda. Are o părere neutra, îl lasă rece orice trend care generează plus valoare euristică, scurma în gunoaiele pubelelor sociale și etichetează totul, ca “branding for new life”... In goana plimbărilor nocturne prin mall, cu treburi ca sa nu evidențiem pantomima și butaforia unui pseudo-shopping pentru imagine, zărești turmele de porci, de ambele sexe, în formule compuse și descompuse de triste vremuri ce le trecem. Si porcul, nu-i asa, comestibil, îl servim la masa, aproape zilnic, ca o achiziție ce ne este permisa... Uneori as zice pofta buna, alteori ofer bicarbonat! Negro?




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!