1/2



Nu despre jumătăți de măsură vreau sa discut, ci despre oameni care se împart, în 2 tabere, după culoare, sex, social, politic, profesional, amor și alte repere ce dau distanta intre semeni. 
Doua dudui, într-un colt de cafenea vorbesc despre rolul femeilor în viata sociala, cu zarva, sa știe toată suflarea încă netrezita de aburii cafelelor, ca fac parte din decor și conduc dimineața în spațiul acela uitat de griji. Si din când în când mai fac ochii roata, sa citească în privirile mulțimii aprobările tacite la părerile dumnealor, spuse fără perdea, despre bărbații ca niște barbari.
Într-o zi de miercuri, trecuta, 3 domni discutau aprins despre supraponderale, despre femei cu sau de afaceri ( aici n-am înțeles dacă exista femei de împachetări la 2 metri), despre răutatea absoluta din ochii unui astfel de specimen cu kg în plus când zărește o domnita cu glezna fina și despre realitatea virtuala a unui suflet generos prins într-o cupa nr. 5b.
Depășind în weekend localitatea Șindrilita, la prima oprire pe lângă “decor”, lângă un stejar imens și foarte umbros, alți doi conaționali, pigmentați, discutau aprins cum pot sa înșele un vecin roman și potent în satul cu pricina. Intre 2 scuturări, a apărut mijlocul, ideea și modul de acțiune.
Pe culoarul unei instituții respectabile o doamna și un domn aveau o polemica încinsă și virulenta. El despre ea ca este femeie și nu pricepe realitatea, ea despre el ca e bărbat și miop. Cu argumente pro și contra, cu vorbe tăioase, cu exemple care sa susțină fiecare gest făcut din mâini ca pasările migratoare, cu rânjete ce se doreau ras și ochii bulbucați de impresia generala a situației. Lumea trecea liniștită pa lângă ei, doar stresul era mărit.

 Doua tabere, nici nu mai contează motivele sau preocupările, fac mereu lupta fără sfârșit, prin jumătăți de măsură ca nu dau adevărata valoarea a vieții și a timpului irosit inutil într-un război fără beligeranți. Doua tabere ce ne vor în lupte, însă fără minima decenta sanitara. Pana când?! Pana la următorul 1/2? 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe