Arome noi și vechi.

Arome de primăvară, vânticel călduț îmi trece prin par și soarele își arata strălucirea printre salcii ce stau sa coloreze cerul. Nu as putea sa descriu primăvara decât în culorile pe care le are. Nu as putea sa-i simt freamătul decât în cuvinte simple de copil: raze călduțe și jucăușe, iarba cruda și verde, curcubee de flori, viata- multa, multa, speranță cat cuprinde, începuturi cat mai îndrăznețe, încercări cat mai reușite. E drept ca nu mai sunt copil și ca nu mai știu ce înseamnă sa trăiești primăvara cu suflet de copil. Nu mai strig după vecinul de peste gard, sa ieșim la o miuță. Nu mai ma trezesc dimineața razele de soare care dau sa-mi intre în ochi, caci acum fațada blocului e umbrita de clădiri înalte. 
De 1 martie, nu am mai făcut mărțișoare ca pe vremuri și nu mai cred ca sunt cele mai frumoase. Nu mai ajung acasă cu rucsacul plin ochi cu mărțișoare și sa stau cu grija ca rămân cu ele pana în anul următor. Când deschid geamul, nu mai simt mireasma primăverii, ci mirosul greu și dens al unei vieți de stres și agitație. Nu mai vad primăvara chiar peste tot. Acum trebuie sa o caut bine. Si când ma apuca un dor nebun de ea, dau o fuga pana în parc și am impresia ca o găsesc doar acolo.
Dar e totuși primăvară… primăvara care te face sa crezi în nimic și în tot. Si tot o simt și tot o aștept cu dragoste, cu bratele și sufletul deschis. Tot fac ghemuri din speranțe și vise și le prind de crengile copacilor, sa știe toată lumea ca pot sa visez și uneori se împlinește.
Tot aștept sa fie bine, mai bine. Suficient de bine. In fiecare primăvară încerc sa ma conving ca e floare la ureche sa o iei de la început. Si nu e asa? In aceasta primăvară sper sa am și eu puterea începutului ca sa nu mai rătăcesc zadarnic prin trecut. Nici un gol sa nu mai existe în inima, nici o criza sa nu mai șuiere prin portofele și tara asta sa fie asa cum visam când călătorim prin alte tari. O sa cred în simboluri și în înțelesuri, în lucruri noi ce acum vreme păreau imposibile sau erau o etapa noua, superioara.
 Jobul acela minunat prin care nu fac decât sa ma redescopăr și sa-mi recâștig plăcerea de a munci sa facă bine sa ma aștepte. Eu vin spre el, fără eșecuri, fără stres, fără obligații, fără “trebuie”. Nu vreau sa fie doar o primăvară, ci “acea” primăvară. Unica! Lăsați geamurile deschise, respirați adânc și priviți cum natura, încă o data, renaște!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe