Refuz.

Refuz să cedez. Refuz să reprezint majoritatea, pentru ca nu ei mă reprezinta ci eu sunt reprezentantul lor, pata de culoare sau nebunul ce spune direct ce alții gândesc sau spun cu vocea tremurata sa nu cumva sa ai impresia ca nu sunt circumcis mental... Mă uit la trecutul meu și sunt mulțumit cu toate lucrurile care le-am realizat. Le-am visat, le-am plănuit și apoi le-am realizat. Cu încăpățânare, pentru a-mi dovedi ca sunt în stare, pentru clipa aia de mulțumire care o ai când știi ca ai reușit. Mă uit la o parte dintre amicii mei, cum rămân perplecși pentru ca îmi pot permite schimbări de ritm, gen sau gama. Ma uit la schimbările din jurul meu și intuiesc ca lumea se adaptează sau dispare, dizidenta fiind acum o porcărie universala inexistenta o data cu apariția internetului. Pot privi oamenii, sa ma bucur de prezenta lor, stările sunt transmisibile și pot aduce o stare de bine cu atitudinea mea. Pot face nonșalant complimente, atunci când observ ca și-au acordat timp pentru a fi o prezenta plăcută pentru ceilalți. Pot canta în minte melodia care îmi place sau pot canta în baie cu gândul ca vecinul meu o sa bata în țeavă, ca semn de apreciere. Si refuz sa mai merg cu privirea în jos, grăbit către destinație. Pot merge admirând peisajul, indiferent ca este deal, mare, vant sau ploaie. Îmi voi număra în gând în fiecare seara cu câți oameni am vorbit în ziua respectiva, pana când am sa pierd numărătoarea. Sau timpul petrecut cu o singura persoana. Nu voi începe o viata noua, o voi continua pe cea care am avut-o. Pasionat de noile provocări, impulsionat de ele. Si sunt mândru de puterea cu care am iubit, deci pot, sunt în stare, nu mai ma fac mare. Am alergat la maraton cu speranța ca sunt în stare sa-l fac. Si acum, după ce am experienta reușitei, pot alerga în altul cu mai multa încredere, doar am reușit o data. Si fiecare maraton sunt segmente din viata. Mă voi reapuca de sport. Îmi e dor, sportul te destinde, te simți liber. Un corp încordat e strâns în el. Voi începe ușor, pentru ca organismul sa se obișnuiască cu schimbarea. Asa și cu viata. Sau cu publicul, constant, indiferent sau legitim, prost, idiot sau normal de bun, cu sau fără dulcegării, musteli, îmbrânceli, cufureli sau buze atârnate. Soare, bine ai răsărit! D-na Luna de odihnește, de o lună...