Maine ca ieri.

Zilele curg, anevoios sau nu, într-o înșiruire de ieri și azi, azi ce devine ieri și ieri ce devine un sir lung, cat o viata. Si, uneori, zilele sunt lungi, anevoioasa și abia aștepți ca azi sa fie ieri. In prima zi de azi a omenirii nu a exista ieri, și la sfârșitul lumii nu o sa mai existe mâine.
Înainte de ieri, n-a existat o zi întreagă și nici ceva de fiecare zi. Poate doar o sintagma, un calcul și ziua cuiva. Înainte de ieri a existat un veșnic de zile. Ale mele, ale tinereții, ale aniversarilor, ale bucuriilor. Si uite-asa cel mai apropiat dintre trecuturi ne pune zilele în mana, dar nu și memoria de a număra lucrurile ce le-au făcut mai bune. Înainte de ieri cred ca am mâncat fără sa vreau zilele cuiva, neștiind ca-s numărate, iar mâine îmi mănâncă mie cineva, știind ca nu știu cate mai sunt și doar cate au trecut. Înainte de ieri m-am dus la zile mari și-am chefuit fără chef. Înainte de ieri mi-am prins mâinile înșiruite în sertare, scotocind după viitor, oricare ar fi el și oricum l-ar chema. Înainte de ieri m-a interesat sa am plata socotita pentru zile lungi muncite și sa ma isprăvesc pentru a nu înspăimânta noaptea. Înainte de ieri nu-mi amintesc vreo melodie și nici de vreun muritor care sa ma ghicească, iar mâine hilar sa ghicesc un ieri. Înainte de ieri mi s-a predat devine doar lecția surprizei strâmtorate, a micimii, a uitării și a entorselor cerebrale.  Lecția la care ai voie sa razi de fata cu toată lumea, dar care ia imediat chipul secetei după căderea cortinei. Înainte de ieri m-am spălat pe ochi în fiecare dimineața, pentru ca lumina lor sa fie un geam lustruit prin care poți păzi fierberea unor iubiri. Dar nici asa, nu-mi amintesc de-o zi înainte de ieri, în care sa-mi fi văzut visul cu ochii, pe deplin. Am zărit doar mare după mare, aproximări și sâmburele unei speranțe ca extazul poate fi închis. In încăperile de serviciu ale unui edificiu și luat acasă, ca o păpușă îndoită intre suflet și haina. Înainte de ieri nu-mi amintesc de zile, de voința de a lua-o de la capăt cu nu știu cine, dar știind pentru ce. Pentru ca pe mine, ieri m-a găsit pe scara vieții, cu cheia pierduta de la gat. Pe mine, ieri m-a trimis ca pe un postaș prost și fragil la o adresa noua și mi-a spus să-ți cant la multi ani. Pentru ca de mâine o sa fie un fiecare azi și noapte niciodată. Iar mâine este ziua care nu mai devine ieri, pentru ca am confiscat-o numai pentru mine!  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe