Călătoria mea.

Sunt un călător, ce parcurg o călătorie prin viata, pe o sinusoida care nu este un tipar, asa cum sociologii încearcă sa ne lămurească despre traiectoria prin viata. O sinusoidă care, fără calcule matematice, pleacă de la punctual zero, nașterea cu durerile facerii, apoi are o amplitudine uneori constanta și lățime variabila. O călătorie ce are un prag crescător, unde creșterile sunt logaritmice, la fel și căderile, însă o sinusoida ce se ridica pe o linie imaginara ce e greu de văzut spre final, dar care pleacă de la zero și creste, creste, pana într-o zi, în stația finala, unde numai sufletul rămâne sa călătorească. O călătorie de viata este o experienta unica, unde petreci zile însorite, săptămâni friguroase și aștepți primăveri ce îți dezmorțesc simțurile, un ciclu de stări ce aduc a anotimpuri de viata.

Călătoriile ne dezmorțesc din brate ocrotitoare și ne reconstruiesc ca pe un acoperiș peste chipuri noi, locuri neștiute. Ne solidifica peste dorințe sădite în sere urbane, ne înnobileza ca pe un vin vechi și ne tâmpesc ca pe-o femeie moderna care crede ca sărută mai bine decât gătește. Călătoriile înseamnă despărțiri. Înseamnă seri lungi, cu uși închise, în care umbrele farurilor par siluete așteptate de o viata. Înseamnă sunetul cheii care se prăpădește de dorul învârtelii, înseamnă deșteptarea fără mâini încleștate pe gulerul alb al unei cămăși ce se întinde lin peste sânii ei. Si mai înseamnă ferestre aburite la care și merele roșcovane se coc de dragul nu știu cui, într-o așteptare tainica. Călătoriile înseamnă învrăjbirea unor picioare slăbite a căror singura virtute a rămas voința. Vezi tu, călătoriile mele înseamnă chef de ducă spre ce mi-e dor, spre credința mea sau metehnele mele de om, chiar dacă destinatara ma așteaptă în celalalt dormitor, fremătând. Călătoriile mele înseamnă ca ma înapoiez cuminte celei care știe sa ma aștepte fără sa întrebe surd cine sunt și de ce am ample sinusoidale. Călătoriile mele înseamnă ca ma las purtat oriunde, oricum, oricând de aceea care ma știe lua peste tot cu ea. Călătoriile mele sunt garanția ca am văzut și altceva și ca o sa am ce povesti când voi fi întrebat, într-o zi. Călătoriile mele sunt curse cu nevoi, dar și rutele pe care revin acasă convins ca nicăieri nu mi-ar putea fi mai bine, decât în lumea mea onirica. Si dacă simpla ședere lângă aceea pe care iubesc e o călătorie, dacă diminețile mele au prospețimea unor cosite zvântate în bătaia vântului, dacă proprietarele altor vieți ma așteaptă ca pe vacanta dintre noapte și zi, dacă temerile se dosesc după degetele  mâinilor, dacă promisiunile de mâine mi se par mierea cu care ma îndulcesc azi, dacă nu pot sa compar ce am cu ce n-o sa am niciodată, atunci vreau buletin de întoarcere, dincolo. Pentru ca, în realitate, nu plecam niciodată mai departe decât acolo unde ni se spune, pentru ca o valiza goala e de fapt atât de plina, numai dacă îți da prin gând să-ți verși sufletul și s-o astupi. Pentru ca, indiferent de cate ori dispar din viata cuiva, am grija sa nu ma piardă niciodată. Ma numesc călător în timp și călătoresc când nu ma las călătorit. Si toate aceste drumuri duc, inevitabil, la ziua când, în fracțiuni de secunda îți revezi tot drumul, toate călătoriile, apoi zâmbești și spui adio!