La cârciuma mea.

Hai sa inauguram cârciumă sufletului, muritorule, cu măcar trei paharele. Pentru ca, în alta viata, și curva de-ai fost, nimeni nu s-a indurat cu o cupa de curaj. Deși toți ti-au cerut dovada rezistentei la injurii și golănie, nu ai plâns după sticla în care s-a sufocat durerea dusa pana la capăt. Oricât de nedrept ar fi, un pahar ți se cuvine. Măcar pentru momentele în care ramai un biet strângător de impozite de pe urma unor șarle bipede. Îți trebuie alt pahar pentru mincinoșii păduchioși din viata ta, care știu demult ca soarta trage bilete numerotate,dând dreptul posesorilor la premii ori ghinioane. Îți trebuie un pahar de curaj sa poți sa scuipi, în ochi, fără ezitare. Care la ananghie sa se prefacă într-o carafa, de care sa te ții, cu rugăciunea-n gând. Si, poate, într-o zi, când ultimul strop va sta să-ți piste crăpătura buzelor, sa spui povesti pentru o gașcă de fricoși. Știi ca destinul te servește conștiincios în propria-i bodega. In funcție de vreme, ti-aduce și plocoane și rușine și dezonoare și terfelire. Și-ți cere sa fii ireproșabil, să-ți plătești toată consumația și să-ți garantezi meritul cu fidelitatea fata de o masa la care cine știe cate suflete or fi fost profanate de ratații cu fata umana. De aceea, al doilea pahar de curaj, toarnă-l pe gat lui, cititorului.

Sa fie dârz la cancanurile care ascund sub volane tulburate, direcții greșite din dantela. Sa fie parte femeiasca încrețită sau plisata, care îmbracă în orice situație, răul cu o husa roz. Sa fie parte bărbătească, precum o garnitura care pune în mișcare stofa fina dintr-un om. Da-i lui un păhărel de curaj. Sa te înfrunte, sa se asculte, mizând pe faptul ca elevul ajunge mai bun decât profesorul. Sa se repare si-atunci când din el mai rămâne o fâșie trista de lămâie, la care universul needucat se strâmbă. Si al treilea pahar…La al treilea, dacă nu îți ia mințile, Dumnezeu îți da marele test. Te întreabă de ești om sau de-ai ajuns pipernicit dintr-un exces de generozitate fluturând batista alba. In orice răspuns te-ai desena, iar ei mâzgălii, oricât de ciupit ai priza indiferenta fata de situația în care ramai sau devii mic, îți va cere sa găsești utilitatea ultimului pahar. De aceea, nu urla ca un trădător meschin, ghemuit în apărarea paharului. Ci sărută-l pe piciorul schilod și străveziu și golește-l ca pe-un praf de stele în sânul lumii care are nevoie de curaj sa învețe. Ca nici un lucru bun nu e prea greu de făcut, ca nici o fapta nu cere un sacrificiu sau o graba prea mare. Nici dincolo de virtual, unde curajul se măsoară în totalitatea primejdiilor, neajunsurilor și convingerilor cu care ai plecat.