Limite umane.

Limitele umane. M-am întrebat ce resorturi interne pun limite în aptitudini, reacții, doleanțe, vise, cunoaștere sau depășirea acestor limite, chiar și fizice. Exista un mediu de protecție, o supapa de urgenta sau mentalul alterează voința?!
Este vechea dilema a omului din mine, pana unde merge depășirea forțelor, care e limita care face trecerea de la înfrângere sau victorie, de la succes la insucces, de la rezultate la ineficienta, de la sus la jos?
Nu vorbesc despre putere fizica, nu-mi plac steroizii și acolo exista limitări conceptuale sau pragmatice aplicate, as dori mai degrabă o extrapolare în sfera legăturilor umane, amoroase, profesionale și sentimentale.
Este lesne de înțeles (!?) ca trebuie mereu sa vrem mai mult, însă când te oprești ca sa nu te simți pustiit în lupta cu sine, când spui gata - e prea mult, sau când spui mai pot, mai vreau, mai fac, atunci îți depășești condiția? Poate e prea dimineață pentru elucidarea unui gând ce îmi străjuie în minte și, recunosc, ca nu e prea cuminte, poate fiecare are sferele și tiparele lui, iar răspunsurile noastre nu îmi vor aduce nici înfrângerea nici victoria, ci probabil elucidarea sau aprofundarea mediului limitativ cognitiv.
Am sa descriu câteva stări care ma duc spre victorie și câteva trăiri ce ma fac sa ma simt înfrânt, pragul de sus și cel de jos, intre limite și rezultate cuantificabile, lăsând impresiile și baletul pentru istorici…
1. ma înving pe mine = victorie - mai multe lucruri în mai puțin timp, trec peste aparente și descopăr esențe, visez cu ochii deschiși, iubesc, respir, mănânc, vorbesc, sunt eu.
2. nu ma înving pe mine = înfrângere, ma lupt cu morile de vânt, vad realitatea neagra mea, nu iubesc, n-am încredere în oameni, mănânc rar, respir greu, sunt tăcut, nu sunt eu. Si totuși aceste stări, sunt împrejurări, zile, ani, evidente, culori, sensuri, creații, victorii, înfrângeri, precum și multe alte viziuni despre viata, om, lume sau încercări și limite, ce se pot depăși măcar de dragul voinței, dacă nu și al succesului pe fond, uman

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe