Drumul drept.
Sincer vorbind, noi toți greșim din când în când. Fiecare dintre noi are ciudățeniile lui, ce pot fi supărătoare și momente neplăcute când nu suntem bine primiți în preajma altora. Oamenii care aleg sa meargă pe drumul drept își recunosc propria umanitate, știu ca trebuie sa ofere iertare și, ca urmare, aceasta iertare va fi acordata și altora.
In timpul Războiului Civil, Generalul Confederat W.H.C. Whiting era invidios pe rivalul sau, Generalul E. Lee. In consecință, Whiting a răspândit zvonuri răutăcioase despre Lee, încercând astfel sa-i murdărească caracterul. Lee, a avut oportunitatea să-și ia revanșa. Jefferson Davis, Președintele Confederației, se gândea sa-l promoveze pe Whiting și a cerut opinia lui Lee cu privire la general. Fără sa ezite, Lee l-a susținut și l-a recomandat pe Whiting. Funcționarii care au fost martori la discuție au rămas uimiți. In cele din urma, unul dintre ei l-a întrebat pe Lee dacă a uitat de tot ceea ce a bârfit Whiting despre el.
„Am înțeles ca Președintele a dorit sa afle părerea mea despre Whiting”, a răspuns Lee, „și nu opinia lui despre mine”. Lee a făcut ceea ce fac oamenii care merg pe drumul drept. El a refuzat sa intre în jocul gâlcevii și a invidiilor josnice, tratând cu respect o alta persoana, chiar dacă acest respect părea neîntemeiat.
Nu spun ca eu sunt cel care deține adevărul absolut și nu am încercat niciodată sa conving pe cineva ca părerile mele sunt singurele de luat în seama. Am multe întrebări fără răspuns și mai am încă multe altele de învățat, pentru a fi în măsură sa spun cuiva ca trebuie sa creadă ce spun eu.
Dar nu același lucru se întâmplă și cu ceilalți. Mereu apare un creștin care se străduiește din răsputeri sa ma convingă de faptul ca sunt pe drumul greșit. Ca atare, de fiecare data revin cu întrebarea: tu de ce crezi?!
Nu am nimic împotriva credinței tuturor, fiecare este liber sa aleagă în ce crede sau în ce nu crede, calea dreapta sau drumul cu popas sau cu multe halte! Doar ma întreb: de ce nu putem pur și simplu sa primim direcția, fără a o transforma imediat în adevăr sau neadevăr, buna sau rea?! De ce trebuie sa credem ca ceea ce spune majoritatea, este și adevărat, doar pentru ca e o majoritate?! Dacă Dumnezeu este cel care ne-a creeat, pentru ce ne-a dat și inteligenta?! Ca doar susținem ca suntem singurele ființe cu asemenea inteligenta de pe planeta asta, ba unii chiar cred ca din tot universul! Dacă tot ceea ce spune religia este adevărat, de ce nu-i iubirea absoluta și necondiționată cea care sa ne ghideze viețile?! De ce trăim în felul în care o facem acum, fără sa ne folosim de inteligenta noastră pentru a crea cărări în viata asta, pe care deja o avem? Si mai sunt foarte multe întrebări...
Intre timp au apărut stelele pe cer și as putea sa jur ca toate-mi par la fel, deși strălucirea lor difera de la galaxie, la galaxie. Totuși niciodată n-am sa pot ridica piedestalul acela atât de înalt încât sa pot atinge una doar de pofta.
Zilele trec zburând una peste alta, întretăindu-se în aceleași evenimente obscure si uneori identice, iar tot ce poate face sufletul meu este sa trăiască invers acelor de ceas pana ajunge din nou în calea lui. Am fost o idee.
Pana una alta, făcând o retrospectiv, unele lucruri s-au întâmplat, altele doar cu sfert sau jumătate de măsură, altele deloc. Pentru unele chiar am renunțat sa mai sper. Drumul drept este drumul ferm, înainte, fără sa arunci priviri în spate, asumat, cu pasul ferm, zâmbind, cu bunăvoință! Este drumul meu, aveai pretenția sa fie al tuturor?
In timpul Războiului Civil, Generalul Confederat W.H.C. Whiting era invidios pe rivalul sau, Generalul E. Lee. In consecință, Whiting a răspândit zvonuri răutăcioase despre Lee, încercând astfel sa-i murdărească caracterul. Lee, a avut oportunitatea să-și ia revanșa. Jefferson Davis, Președintele Confederației, se gândea sa-l promoveze pe Whiting și a cerut opinia lui Lee cu privire la general. Fără sa ezite, Lee l-a susținut și l-a recomandat pe Whiting. Funcționarii care au fost martori la discuție au rămas uimiți. In cele din urma, unul dintre ei l-a întrebat pe Lee dacă a uitat de tot ceea ce a bârfit Whiting despre el.
„Am înțeles ca Președintele a dorit sa afle părerea mea despre Whiting”, a răspuns Lee, „și nu opinia lui despre mine”. Lee a făcut ceea ce fac oamenii care merg pe drumul drept. El a refuzat sa intre în jocul gâlcevii și a invidiilor josnice, tratând cu respect o alta persoana, chiar dacă acest respect părea neîntemeiat.
Nu spun ca eu sunt cel care deține adevărul absolut și nu am încercat niciodată sa conving pe cineva ca părerile mele sunt singurele de luat în seama. Am multe întrebări fără răspuns și mai am încă multe altele de învățat, pentru a fi în măsură sa spun cuiva ca trebuie sa creadă ce spun eu.
Dar nu același lucru se întâmplă și cu ceilalți. Mereu apare un creștin care se străduiește din răsputeri sa ma convingă de faptul ca sunt pe drumul greșit. Ca atare, de fiecare data revin cu întrebarea: tu de ce crezi?!
Nu am nimic împotriva credinței tuturor, fiecare este liber sa aleagă în ce crede sau în ce nu crede, calea dreapta sau drumul cu popas sau cu multe halte! Doar ma întreb: de ce nu putem pur și simplu sa primim direcția, fără a o transforma imediat în adevăr sau neadevăr, buna sau rea?! De ce trebuie sa credem ca ceea ce spune majoritatea, este și adevărat, doar pentru ca e o majoritate?! Dacă Dumnezeu este cel care ne-a creeat, pentru ce ne-a dat și inteligenta?! Ca doar susținem ca suntem singurele ființe cu asemenea inteligenta de pe planeta asta, ba unii chiar cred ca din tot universul! Dacă tot ceea ce spune religia este adevărat, de ce nu-i iubirea absoluta și necondiționată cea care sa ne ghideze viețile?! De ce trăim în felul în care o facem acum, fără sa ne folosim de inteligenta noastră pentru a crea cărări în viata asta, pe care deja o avem? Si mai sunt foarte multe întrebări...
Intre timp au apărut stelele pe cer și as putea sa jur ca toate-mi par la fel, deși strălucirea lor difera de la galaxie, la galaxie. Totuși niciodată n-am sa pot ridica piedestalul acela atât de înalt încât sa pot atinge una doar de pofta.
Zilele trec zburând una peste alta, întretăindu-se în aceleași evenimente obscure si uneori identice, iar tot ce poate face sufletul meu este sa trăiască invers acelor de ceas pana ajunge din nou în calea lui. Am fost o idee.
Pana una alta, făcând o retrospectiv, unele lucruri s-au întâmplat, altele doar cu sfert sau jumătate de măsură, altele deloc. Pentru unele chiar am renunțat sa mai sper. Drumul drept este drumul ferm, înainte, fără sa arunci priviri în spate, asumat, cu pasul ferm, zâmbind, cu bunăvoință! Este drumul meu, aveai pretenția sa fie al tuturor?
Comentarii
Trimiteți un comentariu