Viata ca o curva.

Viata ca o curva, bătrână, depravata, culeasa dintr-o bodega cu podea de lemn și clienți prinși în timp și agățați de pahare cu băuturi puturoase. Viata într-o dimineață rece îmi spărgea capul așezat pe o perna sprijinit și ascuns după mâini, și cu o voce sparta îmi striga ca-i dimineață, iar eu încerc sa ma adun dintre ungherele camerei dormitor și ma arunc în strada cu mult prea multa lumina pentru un hoinar prost îmbătat de noapte și obsedat de zi. Viata, după doua buze sfrijite de un ruj prost și câțiva dinți galbeni, îmi arunca injurii și îmi cerșește încă o zi.
După viata ma mint ca un prost, nu contează cu cine te culci, contează lângă cine te trezești dimineața-n viata, și-mi alung singurătatea prelungita cu fațade umane vopsite în ani trecuți, scăldate în zâmbetele false și mulțumirile mici de viata - o epava umana ce ma privește dimineața în oglinda iar eu ii zâmbesc hoinar sufletului din ea și o șterg cu mana oglinda invadata de aburi sa ma vad peste ani îmbătrânit de veselie. Viata îmi împinge un destin fugar, alergând pe maidan după sufletul meu transformat în sfera ce aduna gunoi după gunoi de perfecțiunea umana ca sa-mi torn un ultim pahar de roua, strânsă din lanul cu vise. Mai trag un fum și încalț singurul pantof rămas și prin buzunare îmi ajung cheile pentru maidanul vieții.
O viata pierduta în fiecare loc numit casa unde rătăceam în buzunarele ei sparte cheile de la intrare, și, apoi, câteva seri continuam sa ma mai duc spre acolo-n viata, ca sa dorm pe preșul răzvrătit și pasionat de timp.
O clipa de viata-vara îmi arde capul plimbat prin nisipurile unui oraș omorât de arșița anilor furați de moarte, parul pieptănat de vânt e orologiul perfect al timpului ce-mi fuge printre degete,
sigur, eu sunt dezumanizarea în forma bruta, nebunia instalata în omul ce mai ieri râdea la soare.
Da, viata, tu ești omul de cariera, familistul impotent cultural, prostul care-și bate nevasta ca ejaculează prea des, frigidul ascuns după vorbe murdare, perversul prea prost sa știe ce-i aia o fantezie de viata. Știi ce? Îmi pasa deloc spre puțin de ce ma evita lumea fără viata, eu put a soare, a praf și am adunat în hainele mele mirosul pietrelor ce au învățat forma corpului în fiecare noapte când dorm pe ele, iar
tu, viata, puți a copilărie nefericita, a sentimente necunoscute, a pasiuni inexistente și a lipsa de timp sa vezi omul de lângă tine.
Eu mi-am luat timp sa vad totul, am pus viata pe stop, am fugit de o lume care fuge acum de mine, și m-am regăsit, iar tu ai totul si simti ca nu ai nimic, eu am nimicuri care imi construiesc tot universal, din viata!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe