Fărâmele de iubire, de agonie sau de nebunie.
Unde Eu-l depășește pragurile maturității și deschide ușa pașilor glagolitici ai ființei mele, ma regăsesc eu, în anormalitatea cosmica a lumilor ce ne asurzește mintea într-o liniște precum valul ce se sparge de clipe efemere!
Ne obișnuim de mici cu faptul ca exista mereu cineva lângă noi pentru care nevoile noastre vor veni pe primul loc. Cineva care își va lăsa deoparte probleme pentru a le rezolva pe ale noastre, care va lăsa treaba pentru a o face pe-a noastră mai ușoară, și care câteodată va renunța la zâmbetul propriu pentru al nostru. Undeva pe parcurs, de-a lungul drumului, acea persoana sau acel grup de persoane se pierde. După 10-15 ani, fiecare dintre noi creștem și ne dam seama ca independenta vine cu un preț, și ca joaca de-a oamenii mari nu e gratuita. Ca acum, nevoile noastre ne privesc doar din oglinda, nu din gesturile altora, iar dacă vrei cu adevărat ceva trebuie sa dai dovada ca ești dispus sa faci ceva pentru a-l căpăta.
Cel mai puternic drog ? Cu siguranță libertatea. Cea care îți da aripi, te ajuta să-ți vezi visul cu ochii, și te face fericit. Aceeași care iți arata ca ești liber sa greșești, ca puține lucruri frumoase țin, și ca golul de lângă tine tot libertate se numește.
Renunțăm și mergem mai departe prea devreme, învățam din greșeli prea târziu, ne îndoim prea mult, iubim prea puțin..
Îmi vin în gând doua explicații la întrebarea ce frământă viata - De ce fugim de singurătate?. La prima ma voi lega de faptul ca în momentele de singurătate îți auzi prea tare Sinele, nu îți place sa-l auzi și de cele mai multe ori pentru a fugi de Sine , te refugiezi în relația cu alte persoane, adică socializezi și preferi sa interacționezi Eu-l tău cu Eu-rile altora. Persoanele care preponderent prefera sa socializeze adică trăiesc cu Eu-l se mai numesc și extrovertiți, asa ca ei vor fugi mai mereu de Sine și nu își vor oferi prea des momente de discuții cu Sinele. Persoanele alternative, cele care își asculta foarte des Sinele și au o relație strânsă cu el, numiți și introvertiți, vor evita sau vor încercă sa își facă mai puțin prezent Eu-l în relațiile sociale. Ei își vor oferi cel mai des momente de singurătate, fără a exclude complet socializarea. Ce-a de-a doua explicație are în vedere Piramida lui Maslow care are pe la nivelul 3 ceea ce se numește dorință de apartenenta, de socializare, de integrare într-un grup. Prin urmare nevoia de a socializa se satisface doar atunci când sunt îndeplinite primele doua nivele ale nevoilor :
- necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul şi o temperatura relativ constantă a corpului;
- nevoile de siguranță, de integritate fizica;
Eu cred ca este buna și singurătatea atunci când vrei sa îți oferi momente speciale, sau când vrei sa te cunoști mai bine, când cauți un răspuns la întrebarea de ce exist? Când ești supărat pe lume. eu am momente în care vreau sa fiu singur sa nu vad pe nimeni, dar la un moment dat tot cedez psihic și ies în lume, pentru ca simt nevoia sa vad lumea, este ca un drog, când am luat prea mult, fac o pauza, când nu am destul, vreau mai mult.
Îmi spune mereu acel Eu interior ca orice as face tot tânjesc sa vorbesc, sa ma răsfăț, sa fac tumbe sau amorul acela grav, unde timpul și spațiul se contopesc intru-un amestec de sărăcire mentala și senzitiv ce trimite pulsiuni cu o frecventa ce depășește înțelegerea umana. As vrea sa fac de toate, cu toate cele ce survin din acest “de toate” pentru simplu fapt ca nu știu cat timp am viza pe acest pământ și niciodată nu mi-am propus sa fiu conservator sau conformist. Asa sunt eu! Contează!? In marea de luminițe aprinse în ochii minților deșarte sau ostenite de plămădeala zilelor orice minut cu plus înseamnă acele minuni de lupte interioare care-mi aduc energia vie a vieții, extracte de văz, de auz, de miros, de gust, de pipăit sau acele atingeri ce-mi năpădesc gândurile, visele și tot ce reprezint eu. In acest cosmos, unde nimeni nu s-a reîntors după o plecare mai mult sau mai puțin dureroasa nu ne rămân decât acele clipe, fărâmele de iubire, de agonie sau de nebunie!
Ne obișnuim de mici cu faptul ca exista mereu cineva lângă noi pentru care nevoile noastre vor veni pe primul loc. Cineva care își va lăsa deoparte probleme pentru a le rezolva pe ale noastre, care va lăsa treaba pentru a o face pe-a noastră mai ușoară, și care câteodată va renunța la zâmbetul propriu pentru al nostru. Undeva pe parcurs, de-a lungul drumului, acea persoana sau acel grup de persoane se pierde. După 10-15 ani, fiecare dintre noi creștem și ne dam seama ca independenta vine cu un preț, și ca joaca de-a oamenii mari nu e gratuita. Ca acum, nevoile noastre ne privesc doar din oglinda, nu din gesturile altora, iar dacă vrei cu adevărat ceva trebuie sa dai dovada ca ești dispus sa faci ceva pentru a-l căpăta.
Cel mai puternic drog ? Cu siguranță libertatea. Cea care îți da aripi, te ajuta să-ți vezi visul cu ochii, și te face fericit. Aceeași care iți arata ca ești liber sa greșești, ca puține lucruri frumoase țin, și ca golul de lângă tine tot libertate se numește.
Renunțăm și mergem mai departe prea devreme, învățam din greșeli prea târziu, ne îndoim prea mult, iubim prea puțin..
Îmi vin în gând doua explicații la întrebarea ce frământă viata - De ce fugim de singurătate?. La prima ma voi lega de faptul ca în momentele de singurătate îți auzi prea tare Sinele, nu îți place sa-l auzi și de cele mai multe ori pentru a fugi de Sine , te refugiezi în relația cu alte persoane, adică socializezi și preferi sa interacționezi Eu-l tău cu Eu-rile altora. Persoanele care preponderent prefera sa socializeze adică trăiesc cu Eu-l se mai numesc și extrovertiți, asa ca ei vor fugi mai mereu de Sine și nu își vor oferi prea des momente de discuții cu Sinele. Persoanele alternative, cele care își asculta foarte des Sinele și au o relație strânsă cu el, numiți și introvertiți, vor evita sau vor încercă sa își facă mai puțin prezent Eu-l în relațiile sociale. Ei își vor oferi cel mai des momente de singurătate, fără a exclude complet socializarea. Ce-a de-a doua explicație are în vedere Piramida lui Maslow care are pe la nivelul 3 ceea ce se numește dorință de apartenenta, de socializare, de integrare într-un grup. Prin urmare nevoia de a socializa se satisface doar atunci când sunt îndeplinite primele doua nivele ale nevoilor :
- necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul şi o temperatura relativ constantă a corpului;
- nevoile de siguranță, de integritate fizica;
Eu cred ca este buna și singurătatea atunci când vrei sa îți oferi momente speciale, sau când vrei sa te cunoști mai bine, când cauți un răspuns la întrebarea de ce exist? Când ești supărat pe lume. eu am momente în care vreau sa fiu singur sa nu vad pe nimeni, dar la un moment dat tot cedez psihic și ies în lume, pentru ca simt nevoia sa vad lumea, este ca un drog, când am luat prea mult, fac o pauza, când nu am destul, vreau mai mult.
Îmi spune mereu acel Eu interior ca orice as face tot tânjesc sa vorbesc, sa ma răsfăț, sa fac tumbe sau amorul acela grav, unde timpul și spațiul se contopesc intru-un amestec de sărăcire mentala și senzitiv ce trimite pulsiuni cu o frecventa ce depășește înțelegerea umana. As vrea sa fac de toate, cu toate cele ce survin din acest “de toate” pentru simplu fapt ca nu știu cat timp am viza pe acest pământ și niciodată nu mi-am propus sa fiu conservator sau conformist. Asa sunt eu! Contează!? In marea de luminițe aprinse în ochii minților deșarte sau ostenite de plămădeala zilelor orice minut cu plus înseamnă acele minuni de lupte interioare care-mi aduc energia vie a vieții, extracte de văz, de auz, de miros, de gust, de pipăit sau acele atingeri ce-mi năpădesc gândurile, visele și tot ce reprezint eu. In acest cosmos, unde nimeni nu s-a reîntors după o plecare mai mult sau mai puțin dureroasa nu ne rămân decât acele clipe, fărâmele de iubire, de agonie sau de nebunie!
Da conteaza! Pentru ca esti unic, irepetabil, la fel cum sunt si clipele de iubire, agonie, nebunie!
RăspundețiȘtergereaici e cheia: "După 10-15 ani, fiecare dintre noi creștem și ne dam seama ca independenta vine cu un preț, și ca joaca de-a oamenii mari nu e gratuita. Ca acum, nevoile noastre ne privesc doar din oglinda, nu din gesturile altora, iar dacă vrei cu adevărat ceva trebuie sa dai dovada ca ești dispus sa faci ceva pentru a-l căpăta."
RăspundețiȘtergere.. iar aici adevărul: "este buna și singurătatea atunci când vrei sa îți oferi momente speciale, sau când vrei sa te cunoști mai bine, când cauți un răspuns la întrebarea de ce exist? Când ești supărat pe lume."
dar nu supărat pe ea, ci mai degrabă din cauza ei și a felului cum este și se manifestă (nu față de tine, observatorul). este mai degrabă o mâhnire cruntă, care, la un moment dat, mai ales în epoca in care trăim, începe să doară. rău.
și atunci, da, te retragi în bârlog unde oricum este larmă, pentru că, dincolo de sinele tău, sunt toate celelalte aninate de el.
așa măcar ai garanția că nu te poți plictisi.