Fragmente.
Uneori am impresia că sunt un fel de eu îmbrăcat în mai multe identități, acoperit cu nume diferite. Cu toate astea, numai unul e cel adevărat în buletin. Unii ar spune că mă ascund, alții că vreau să par altcineva. În realitate, totul sta altfel. Adresa este mereu pe aproape de casă, nu prea aproape, ci atât cât să pot străbate distanta la pas, preț de o țigara. Am ales să păstrez acest nume aici, între cunoscuți, datorită unui fapt care m-a pus pe gânduri şi din care am tras concluzia că e bine să te cerți, că mai apoi să te-n prietenești trainic! Nu-l învinuiesc, nu a fost alegerea lui, ci a unei ei, așa cum se întâmplă mai mereu. Cum povestea asta e relativ veche, nu mai insist, ci doar mi-am amintit că trăim într-o lume murdară, spălată de zâmbet.
O lume, murdară, ce te speli în jigniri și nu-ți pasă că minți mai rău decât atunci când crezi. Învingi cu păcate, te îndoi în viclenii, te spăsești în invidii şi sfârșești în regrete. Te doare-n orgolii, că atunci când furtuna doare-n frunze și chiar de-ar fi să crapi de rușinea neadevărului virgin, tot ai minți, pentru că ești lume. Lume pătata, lume alba, piele pictata, lume suflata. Lume de un an, un timp, un anotimp. Nu se sfârșește nici în stânga, nici în dreapta, un cerc al dependentei de infinit. Lume buna, lume rea te sperie apocalipsa sau sfârșitul oficial? Lume împrăștiată, te-am auzit, văzut, simțit așa mofturoasa cum ești şi știu că n-ai să pieri pentru că zilnic, sute de ochi se deschid spre lumina gângurind viitorul tău. Iar și iar, o nebunie, o lume ciudata!
Şi dacă lumea asta are fericire? Şi dacă tu vrei fericire și dacă meriți fericire? Ce te faci?! Dacă vrei fericire, trimite-ti sufletul la reciclare să poți iubi curat şi nou. Mai stai oleacă să-ți odihnești visurile fugare şi apoi nu uita sa faci o baie în vana cu lapte de speranța. Sa te speli în albeața unde slăbiciunile și ranchiuna s-au decolorat în inocenta. Dacă vrei fericire, căută un sâmbure de iertare, care nici ieri și nici azi nu a rodit, pentru că ai uitat să uzi glastra. Poate ai plantat accidental şi suferința, de aceea ești imun la a găsi puterea de a spune că o luam de la capăt. Dacă vrei fericire, nu mai amâna să cumperi cel mai firav buchet de ghiocei şi să-l dăruiești fără motiv. Știu că iți vine să te smiorcăi că un prunc, pentru că schimbările te dor. Dar dacă vrei fericire accepta că există şi senin dincolo de orice ploaie care fără să știi, ți-a spălat o parte din păcate.
Fericirea, lumea, identitatea sunt roluri, joace mici de societate, roluri de viața și momente între doua respirații, ba chiar şi un oftat. Nu ezita, din când în când să joci un rol. Acela care crezi că ți se potrivește. De paiață, de lady, de gangster sau de simplu pistolar. Mai ții în sertarul de la noptiera cutiuța muzicala dăruita de prima dragoste ? Deschide-o și las-o să cânte. Are baterii care rezista pana ce cuvintele de dor iți seacă. S-ar zice că e mult prea frumoasa, că să pierzi un apus de soare sau un răsărit somnoros. Mult prea proaspăta că să urmărești acele ceasornicului care naște secunde. Mult prea frumoasă să uiți a privi o stea ce cade, mult prea senină să nu te îmbeți cu un vin tare. Mult prea frumoasa să uiți de partea cui ești, mult prea senină să nu alergi pe un câmp de flori. Mult prea frumoasa să privești în urma cu regret, mult prea senină să nu vrei să dăruiești. Atât de frumoasa că firul de nisip, atât de senină că fruntea ta când scăpa de gânduri ce chinuie. Atât de frumoasă să plângi pentru ceva sfânt, atât de senină să întinzi o mană cu încredere. Şi tu ești la fel de frumos când trăiești, atât de senin că nu se mai întunecă. Viața de mâine e prea departe. Pentru că fericirea se naște din lucruri simple, adunate în timp, oferite și nu, în nici un caz, cumpărate! Nu-ți cumpăra fericirea și dacă cineva o ofertează, o licitează doar prin simplu fapt că atrage ochiului, atunci revino-ți! Fără o balanță între spontan, între a dărui și a oferi culorile imaginii tale, cu mesaje clare de amor, de plăcere, de cutezanța, de înaltă simțire, mai bine taci, mai bine fugi, mai bine scrie o carte sau lasă timpul să se așeze, între dorințe, putere și limite! Şi asta dacă ești în stare, dacă respecți și oferi respect unei femei! Tu m-ai înțeles? Am spus respect şi nu am cerut de mâncare!
Eu dau respect şi mai mult pentru femeile care au luat-o de la capăt, pe brânci și privesc drept, chiar dacă poarta semnele animalelor pe chipuri. Respect toate d-nele Femei care m-au învățat că nu trebuie să te vinzi ieftin doar pentru că totul și-a pierdut valoarea. Cred în respect pentru toate inimile violate haotic într-un colt rece de apartament cu igrasie. Respect pentru tine, mama, eroina și idolul vieții mele ! Şi dacă n-am acum un leu în buzunar, pentru simplul fapt că sunt dezbrăcat în amor, îmi amanetez sufletul, ce nu e sfâșiat din el, ca să vă cumpăr din gândul şi culoarea imaginației mele un câmp de flori vii. Să vi se așeze pe rană, să va aline. De ce eu? Nebunie! Şi totul pleacă tot de la o femeie, prima pe care am cunoscut-o! Respect!
O lume, murdară, ce te speli în jigniri și nu-ți pasă că minți mai rău decât atunci când crezi. Învingi cu păcate, te îndoi în viclenii, te spăsești în invidii şi sfârșești în regrete. Te doare-n orgolii, că atunci când furtuna doare-n frunze și chiar de-ar fi să crapi de rușinea neadevărului virgin, tot ai minți, pentru că ești lume. Lume pătata, lume alba, piele pictata, lume suflata. Lume de un an, un timp, un anotimp. Nu se sfârșește nici în stânga, nici în dreapta, un cerc al dependentei de infinit. Lume buna, lume rea te sperie apocalipsa sau sfârșitul oficial? Lume împrăștiată, te-am auzit, văzut, simțit așa mofturoasa cum ești şi știu că n-ai să pieri pentru că zilnic, sute de ochi se deschid spre lumina gângurind viitorul tău. Iar și iar, o nebunie, o lume ciudata!
Şi dacă lumea asta are fericire? Şi dacă tu vrei fericire și dacă meriți fericire? Ce te faci?! Dacă vrei fericire, trimite-ti sufletul la reciclare să poți iubi curat şi nou. Mai stai oleacă să-ți odihnești visurile fugare şi apoi nu uita sa faci o baie în vana cu lapte de speranța. Sa te speli în albeața unde slăbiciunile și ranchiuna s-au decolorat în inocenta. Dacă vrei fericire, căută un sâmbure de iertare, care nici ieri și nici azi nu a rodit, pentru că ai uitat să uzi glastra. Poate ai plantat accidental şi suferința, de aceea ești imun la a găsi puterea de a spune că o luam de la capăt. Dacă vrei fericire, nu mai amâna să cumperi cel mai firav buchet de ghiocei şi să-l dăruiești fără motiv. Știu că iți vine să te smiorcăi că un prunc, pentru că schimbările te dor. Dar dacă vrei fericire accepta că există şi senin dincolo de orice ploaie care fără să știi, ți-a spălat o parte din păcate.
Fericirea, lumea, identitatea sunt roluri, joace mici de societate, roluri de viața și momente între doua respirații, ba chiar şi un oftat. Nu ezita, din când în când să joci un rol. Acela care crezi că ți se potrivește. De paiață, de lady, de gangster sau de simplu pistolar. Mai ții în sertarul de la noptiera cutiuța muzicala dăruita de prima dragoste ? Deschide-o și las-o să cânte. Are baterii care rezista pana ce cuvintele de dor iți seacă. S-ar zice că e mult prea frumoasa, că să pierzi un apus de soare sau un răsărit somnoros. Mult prea proaspăta că să urmărești acele ceasornicului care naște secunde. Mult prea frumoasă să uiți a privi o stea ce cade, mult prea senină să nu te îmbeți cu un vin tare. Mult prea frumoasa să uiți de partea cui ești, mult prea senină să nu alergi pe un câmp de flori. Mult prea frumoasa să privești în urma cu regret, mult prea senină să nu vrei să dăruiești. Atât de frumoasa că firul de nisip, atât de senină că fruntea ta când scăpa de gânduri ce chinuie. Atât de frumoasă să plângi pentru ceva sfânt, atât de senină să întinzi o mană cu încredere. Şi tu ești la fel de frumos când trăiești, atât de senin că nu se mai întunecă. Viața de mâine e prea departe. Pentru că fericirea se naște din lucruri simple, adunate în timp, oferite și nu, în nici un caz, cumpărate! Nu-ți cumpăra fericirea și dacă cineva o ofertează, o licitează doar prin simplu fapt că atrage ochiului, atunci revino-ți! Fără o balanță între spontan, între a dărui și a oferi culorile imaginii tale, cu mesaje clare de amor, de plăcere, de cutezanța, de înaltă simțire, mai bine taci, mai bine fugi, mai bine scrie o carte sau lasă timpul să se așeze, între dorințe, putere și limite! Şi asta dacă ești în stare, dacă respecți și oferi respect unei femei! Tu m-ai înțeles? Am spus respect şi nu am cerut de mâncare!
Eu dau respect şi mai mult pentru femeile care au luat-o de la capăt, pe brânci și privesc drept, chiar dacă poarta semnele animalelor pe chipuri. Respect toate d-nele Femei care m-au învățat că nu trebuie să te vinzi ieftin doar pentru că totul și-a pierdut valoarea. Cred în respect pentru toate inimile violate haotic într-un colt rece de apartament cu igrasie. Respect pentru tine, mama, eroina și idolul vieții mele ! Şi dacă n-am acum un leu în buzunar, pentru simplul fapt că sunt dezbrăcat în amor, îmi amanetez sufletul, ce nu e sfâșiat din el, ca să vă cumpăr din gândul şi culoarea imaginației mele un câmp de flori vii. Să vi se așeze pe rană, să va aline. De ce eu? Nebunie! Şi totul pleacă tot de la o femeie, prima pe care am cunoscut-o! Respect!
Comentarii
Trimiteți un comentariu