N-am chef.

N-am chef de multe! Sau am chef de toate, schelălăituri surde de atingeri haotice pe piele.  N-am chef de lume dar nu orice lume, ci lumea murdara din spatele unor priviri crude. N-am timp de viața, banala, stricata de mirosuri putrede. N-am să las viața să-și vadă de viața. Nu am nevoie de toți normalii îmbrânciți de doruri neconsumate. N-am să mai deschid lumea fabuloasa. Închisa de o zăpăcită ce-și pierde ridul in drum spre marea ei iubire. N-am să mai lupt cu eminentele despărțiri distinse. Şi nu-mi folosește la nimic să tapisez iluziile cu o cămașă de forța. Furata de pe o sonata zburdalnica, ajunsa bufonul cumpătului lipsa. Nu vad de ce as mai calcula temperatura ticnitei care mă strânge in brațe, când limitele ei zvăpăiate sunt groaznic de tulburătoare. Dese, importante, needucate, nestăvilite. Cine număra înapoi, când ea mă alege pentru fuga ei înainte? Cine ar îndrăzni să-mi curme emoțiile, sedate într-un ospiciu al pauzelor dintre fericiri precise? Nimeni. Poate doar un nebuna predestinata, care nu bate la ușa, ci striga la fereastra. Peste vecini sadic de curioși, peste nopți de vinilin in care alții fac copii, peste secunde in care oglinzile se dezvelesc de pete. Peste ani ajutați să mintă frumos, peste goluri concepute din umplerea incompleta a sufletului cu nădejde. Detest matracucile slobode in banalitate. Nu am nevoie de corpuri opace sub albia inimii ca să aflu când și cum iți pot picta cascade mărginite de împliniri. Nu am nevoie de sfaturi fatale ca să deznod accidentele preursite ce mă împing spre tine. Nu îmi mai trebuie lumina celor norocoși să găsesc jumătatea de pat in care dormi. Tot timpul am mers cu ochii închiși. Şi n-am căzut, ci doar am întârziat. Nu am chef să mai cer clementa celor întemnițați de propriile frustrări, ca să-mi para apoi ca golesc bulgari de sare din ocne. Nu am nevoie de o deșucheata prefăcuta, care sub carapacea ei știe cat de nebuna este. N-am să las viața să-și vadă de viața. Aleg nebuna convinsa ca mă poate înnebuni. Care mă face să cresc. Căpiat de mirarea celor care se smintesc un singur minut, într-o singura viața. Şi sunt prea nebuni să regrete. De ce să regrete? Pentru ca libertatea nebuniei este începutul unei călătorii, schizoide, in zări de amurg, in raze de ploaie uda, tâmpă…

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe