Femeie.

Ploile acestea îmi abat gândurile, noaptea este fierbinte, umedă şi plină de mesaje, o noapte senină dar totuși plină de mister. E târziu, cred că e târziu, mă uit la ceas şi clipa încremenește.
Este ora 3 dimineața, m-am dus la culcare de câteva ori până acum şi tot de atâtea ori m-am trezit! Nu-i prima dată când patul meu mă respinge şi mă împinge în balcon unde fumez a zecea țigară a nopții – şi ea mă refuză. Așa că nu-mi mai găsesc locul pe nicăieri şi telefonul se uită la mine mut şi plin de reproșuri – ce cer de la ea la ora asta?!
Ultima oară când mi-am vizitat perna am visat că depun în palma ta făcută căuş un sărut , îți iau palma în mâinile mele şi o închid strâns, sub formă de pumn. Uite ai aici inima mea, ai grijă de ea.
Știi, azi mă gândeam că la sfârșitul vieții, dacă cineva îmi va trage linie şi mă va întreba dacă am cunoscut dragostea adevărată, o sa îi zic că da şi numele tău o să-mi răsară pe buze pentru că datorita ție am iubit, m-am transformat, mi-am împins limitele dincolo de ce credeam că-mi e posibil, m-am jucat la barbut pe o aruncătură de zaruri si m-am pierdut, am închis o ușa ca apoi sa privesc prin gaura cheii la ce părăsisem, am râs şi am plâns, am suferit dincolo de urletele durerii şi am învăţat atâtea, dar nimic fără tine!
In tine m-am dizolvat si m-am recompus, lângă tine am vibrat şi nu mi-a mai trebuit niciodată ziua de mâine deși implacabil ea a venit fără tine sau mi-a adus cadou încă o plecare de-a ta.
In viața asta am iubit datorita ție si nu o sa pot niciodată nega ce am adorat.
Daca cineva va trage linia aia la sfârșitul meu, lângă linia aia va scrie numele tău şi cineva, un lăutar mic şi negru, o să-mi cânte în ultimele clipe iubirea mea pentru tine sub forma de balada cu iz ieftin şi eu o să fiu împăcat știind că mai mult de atât nu poți cere de la viața şi de la un suflet, știind că a existat un moment când ţi-am dat tot, când munceam, mă străduiam sa sap în mine după tot ce e mai bun numai pentru tine.
Plâng si rad, e a miliarda lacrimă ce se varsă pentru tine şi n-am ce sărbători, în curând se vor împlini ani de când te-am cunoscut şi anul ăsta va închide un cerc, e ultimul deadline, ultima closure. Toți termenii ăştia furați din alte culturi îmi sunt așa străini şi totuși unul trebuie să se potrivească. Visez că te mai văd o dată pe plajă în nisip așa cum îmi cânta un italian celebru, că ne alinta soarele şi ne biciuiește obrajii briza marii ca pe lângă noi trec oameni in vacanţă fără griji, că vara promite să apară şi apa promite să fie caldă si terasele promit să fie pline cum se întâmpla anul trecut , si să-mi fii în faţa zâmbind așa cum ești, să-ti fie ochii înlăcrimaţi așa cum sunt şi sa te țin in brațe o clipă, strânsă cât pentru eternitatea care mă așteaptă fără tine, să-mi omor copiii imaginari făcuți cu tine, să gonesc invitații de la nunta noastră, să dărâm casa pe care ai fi construit-o pentru noi şi să dispar odată pentru totdeauna, așa cum am crezut şi până acum că am făcut numai ca să mă întorc din nou înlănţuit.
Să plec știind că dacă nu plec acum nu va urma decât ce e mai rău. Să plec şi deși să nu știu nimic de tine, să nu-ţi doresc decât ce e mai bun. Să plec știind că mă voi mai întâlni cu tine doar în vis, şi că trebuie să mă mulțumesc cu atât, şi să fiu liber să-mi tatuez numele tău pe mâna, singurul loc în care l-aş mai vedea.
Să plec şi să știu că dorul pentru tine cântăreşte mai mult decât cărămizile de la casa noastră, a vieții, tu Femeie!