Refuz.

Uneori preferăm izolarea ca o pedeapsă a tainelor făcute publice, a secretelor ce sunt știute de minim două persoane şi a rătăcirilor de liniște a minţii. Uneori ascundem viața în noi, ascundem  gândurile şi fugim în interioare reci din sufletul nostru. Uneori trăim fără noi, ancorați în lumii paralele, ancestrale, utopice. Nu pot trăi fără mine. Când am încercat sa o fac, m-ai uitat tot. Închis între maluri. Cu liniștea crustată de spinări încovoiate. Ce gem triste şi abandonate, în concubinaj cu ciomegele unui pasaj frânt. Nu pot trăi fără mine. Pentru că habar n-ai să mă iei de la capăt. Să mă repari. M-ai vaccina cu virusul schimbării, ca tu să rămâi alături de tine. Să nu atârn ca o bila neagră, de înghiţitura unui gât inflamat. Nu pot trăi fără mine. Atunci când tu decizi să uneşti distanţa cu vremea, eu sudez aşteptarea cu nimicuri. Preventiv, devin toxic, fără să sorb otrăvuri. Judec stăpânii de pe pământ, strâng oase de dor, arestez puterile nelegiuiţilor, impozitez dovezi că încă existi. Nu pot trăi fără mine. Încerc fără ce deja ti-am dat, dar străduinţa mi-e imperfectă. N-am dota, nici stofa sau avere ilicită. Nici măcar un ventilator amabil care să uşuie praful ce-ţi rămâne-n urmă. Nu pot trăi fără mine. În oricâtă sârmă ghimpată m-aş înveli zâmbind, tu la braţul meu, aş fi o anecdotă. O ultimă carte de joc, canonită să respire între picioarele strânse de trişor. Nu pot trăi fără mine. Deşi aş vrea să mă donez valului, înfulecat de marea zorită. Dar daca m-aş înhăma sa dau o fugă pân’ la tine-n suflet, ai profita. Sa te încui mult prea devreme, să taci ca un lacăt. Nu pot trăi fără mine. Ambiţia asta-mi mai prisoseşte. Când tu eşti martorul propriului refuz. Când ţii piept oricărei mângâieri. Când înăbuşi orice dulce demaraj. Nu pot trăi fără mine. Fiindcă în lipsa ta, doar eu îmi mai rămân. Nu pot trăi!

Comentarii

  1. Anonymous4 august 2011 la 22:15

    ....Fara tine mi-e gandul pustiu si pamantul gol. Vino intr-o zi, cand ai sa vrei, te astept cat de tarziu.....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe