Dulceata de fluturi.

Diferențele, prin asemănare, au aroma aceea care ne aduc în minte ca ne cunoaștem de veacuri, ca ne știm foarte bine fiecare gest, fiecare atingere, fiecare lacrima și fiecare oftat, semn al aducerilor aminte a unor liniare treceri prin arborii verzi ai mintii.
Noi. Doi pantofi diferiți, împletiți cu șireturi. Diferența dintre mine și tine nu e de un an. Intre noi, stau toți anii în care nu ne-am știut. Tu. O salcie mlădioasă. Eu. Un înfrigurat ce detesta asprul. Tu. Un un fruct din paradis, parfumat. Eu, o nuca, tare, de cocos. Noi, o salata de fructe, rece, exotica. Noi doi. Niște bărci nelăcuite, ce plutesc pe sclipirile de valuri în răsăritul lunii. Restul, o șampanie ce nu s-a spart pentru noroc. Împreună, o sclipire cu vârful răsturnat,  aproape ca o cupa roșie. Eu, un murmur puțin surd. Tu, o fraza neterminata. Noi, un vers de imn. Noi doi, o șarlotă de afine. Tu, zahar vanilat. Eu, gălbenuș crud. Restul, o rețetă la minut.  Eu cravata fără nod. Tu, o agrafa argintata. Noi, nevoia de a ne întâlni. Tu. O cometa cu chip. Eu, un gura-casca. Împreună, un desen animat. Tu, o căruță cu nestemate, eu un dovleac fermecat cu porția, în serile ce alunga neliniștea.
Ma cutreiera fluturi. Au scăpat dintre pereți de turta dulce. Ma colinda fluturi de mătase, gogoși ce se zbânțuie într-un tot din care nu lipsește nimic. Ma zvâcnesc fluturi ce încaieră cu aripile un fir de nailon fin. Ma zaharisesc fluturii ce se îmbulzesc în mine adulmecându-ți urma. Ma absorb fluturi. In vopseaua lor, furata din curcubeu. Ma îmbracă fluturi. In pânză de vanilie, în mar cu scorțișoară, în anason și borangic. Ma devastează fluturi. Ca pe o săgeată îndoită de slăbiciunea arcului ce o cheltuie, lansând-o. Ma emit fluturii tai. Ca un lotus peste nufărul gelos. Ma împrăștie fluturii. Ca pe o torpila cu traiectoria needucata, ce o trimit printre petale tale. Ma îmbrățișez cu fluturii. Când cade fisticul de pe ei, când ii cocoloșește greutatea unei raze de lumina. Ma uit cu fluturii pe bratele somnului. Ca o lumânare creata, împinsă pe un lac. Ma domina fluturii. Ca un atac dulce, ca un vagon aglomerat. Fiecare fluture e un decupaj al rolei de hârtie. Fiecare fluture ma urmărește precum conturul un cerc. Pentru ca panglica plăpândă ce închide ușa Raiului prostește toate traseele mele. Îți restitui toți fluturii ce ma cutreiera. Pentru a ierna intre acei pereți, în cupa ta.
Noi, personajele unei povesti. Tu, o depărtare, eu, un birjar flamand. Noi, o spirala firava. Tu, inspirația mea. Eu, semnătura ta. Împreună, o rulada. Noi doi. Tu, un desert. Eu un cactus. Noi, nevoia de a ne usca meritându-ne. Tu, un nor. Eu, văzduhul ospitalier. Noi doi, o țesătură în fir de aur ca mătasea. Tu, palma de piersica. Eu, mânușa ce o îmbrac. Tu, strigatul antic. Eu, ajutorul din bocanc. Tu, o tinichea, eu uleiul ce te unge. Tu, jumătate. Eu, jumătate. Noi, un răvaș de amor. Solicit penitenta. Pe timp de dragoste, pe vreme de război. Semnat, întregul jumătății mele! Eu, omulețul tău.