Incognito.

Îmi simt atenția cuprinsă de vizitele incognito. Aceste derapaje în inconştientul meu, când te simt ca o umbră care se teme de răsărit, ca un vultur în apus de soare, ca o ultimă speranţă în a-mi atrage atenţia la tine, fără însă să te ştiu. Te simt, nu ai pace, te frământă lucruri vechi şi noi, apăsătoarea  linişte din camera ta, dintre pereţii goi, dintre zidurile fără suflet,  îţi oferă speranţă fără curaj, imbold de vizită. Eşti cea mai mută prietenă a mea. Citat de politeţe, iubită amantă a tăcerii. Te strecori pe neobservate sa mă  încerci cu lăţimea unui deget. Te iscăleşti tiptil pe paşii mei, pe care îi învârţi, îi joci, îi seceri. Eşti o egoistă care plânge plantele în momentul tăierii, dar care poarta mănuşi când împunge acul la cusut. Eşti expresia cinstită ce reproduce în glas sau gând poveştile mele fugare. Te văd când vii, sunt trist când pleci. Te simt ordonându-mă pe litere, îngânând duhul verii, mirosindu-mi coregrafia. Ca pe o sursă de hrană, neglijată în sălbăticie. Dănţuită de prădători sentimentali răpiţi de hoţia nopţii. Te simt dependentă de fiecare călătorie pe care ţi-o promit, te văd chircit în raniţa atârnată aripilor. De dragul unui zbor, frânt de pocnitura unei bomboane de ciocolată. Simt când te întorci răscolită, vijelioasă, orbecăind după o punte, o înflăcărare, un colac. Te văd concediată de la felicitări, mese şi dansuri. Ca o barză forţată să părăsească stolul în migrare. Te văd rugând frumosul să se cuibărească în vizuina palmelor tale, sătule de rugi amorţite. Te simt că n-ai ce spune, pentru ca alţii îţi vând timpul. Poate pentru că te-au transformat într-un muşuroi ce-ascunde fosilele unor vise. Te văd destrămată de tot ce te împarte în puţin, pentru tot mai multe. Şi nu ştiu cum să te refac din cioburi, într-un cuib de lăcrămioare ocrotit de îndrăzneala unei raze. Te simt parfumată cu mine ca şi când ai răzui, leneşă,  coaja unei portocale zemoase. Te simt încercându-mi înţelegerea, compunându-mi răbdarea. Te vad legănând întunericul, ca tu să mai prinzi o zi. Te simt aşteptându-mă la clipitul unei lacrimi. Oftând ca o gazelă îmbrăţişată de spini ce-o scapă de la moarte. Te văd, dragă prietenă mută. Te simt ca pe un fluture ce mi se zbate-n păr. Şi zâmbesc aplaudându-te ca pe o capodoperă. Zâmbesc inundat de eliberarea ta, plătită cu toate simţirile. Pe care n-aş fi ştiut că le am, dacă nu te-aş fi văzut… incognito, în lumea mea. M-ai câştigat în joc, doar în joc…