Te cert în iubire.

Am sa ma supăr și am sa te cert, am sa tip și am sa ma încrunt, o sa țin sprâncenele împreunate și ochii oblici. O sa ma întrebi de ce...

Nu ai fost aici când aveam nevoie de tine, când aveam nevoie sa te iubesc sa fi lângă mine când mi-e greu, sa iți dau tot ce am mai bun în mine, sa îmi dai ce crezi ca merit. Hmm, dar chiar, oare te merit? Oare merita sa iau tot ce îmi oferi tu? Merita riscul meu sau oferta ta?

Clar ca meriți! De ce sa nu meriți? Nu ai făcut nimic care sa te priveze de acest drept, de aceasta nevoie. Ești un om extraordinar, spun eu! 

Mi s-a mai zis și totuși parca e ceva ce nu-mi pot explica și care ma face sa îți fac scandal atunci când o sa fim fata în fata pentru întâia oara. O sa îți spun ca te iubesc, ca fără tine viata mea nu mai are niciun sens și ai făcut ordine în viata mea cu simpla existenta, o sa te sărut, o sa te mângâi, o sa te treacă niște fiori frumoși, asemenea și pe mine, atunci când ma vei îmbrățișa și o sa îmi răspunzi la acel “te iubesc” și o sa ma săruți, iar apoi o sa te cert și iar o sa ma săruți și iar o sa te iubesc.

Nu am ce sa îți reproșez, doar ca nu aia apărut mai devreme în viata mea. Acum sunt bine, iar tu ești bonus-ul din viata mea. Nu, nu doar un bonus, ci ești motivul pentru care eu vreau sa trăiesc, sa respir, sa fiu eu însumi.

De ce nu ai venit mai repede? Unde ai fost? Ce ai așteptat? Nu am fost asa cum ma doreai?! De ce m-ai lăsat sa aștept atât? De ce nu ai făcut nimic intre timp caci atunci existenta mea era una mult mai ușoară, mai plăcută. Poate nu ma gândeam de atâtea ori cum ar fi dacă nu as mai exista. Poate gândeam cum sunt stelele, cerul, marea...

Numai o lacrima de iubire se scurgea încet pe obrazul ei și întindea machiajul. La scurt timp după prima lacrima apăruse și a doua pe celalalt obraz și apoi, încă una și încă una și devenise o ploaie scurta de vara pe obrazul lui fierbinte, plin de viata și de dorință acum. Stăteau într-o îmbrățișare prelunga și plângeau unul pe umărul celuilalt. Iubirea, dacă exista cu adevărat, nu fusese mai puternica niciodată intre cei doi care acum erau capabili de fapte mari în aceste momente. Doar ei! Lume, privește, se întâmplă, e real!

O prinse de umeri și se îndepărta de pe umărul ei scăldat în lacrimi, pe care curgea însă în continuare un par bălai, suav, delicat, frumos mirositor.

Pana sa te cunosc pe tine credeam cu toată ființa mea ca nu mai exista iubire și nimeni nu tine la nimeni și nimeni nu crede în nimeni. Dar m-ai schimbat din temelii. De acum suntem doi, te iubesc mai mult decât viata mea simpla. Nu vreau sa fiu nicio secunda departe de tine. M-am îndrăgostit de tine fără sa pun ochii pe tine și deși la vremea aia era cu el, un el, iar eu știam ca vei fi a mea. De unde știam?

Pentru ca iubeam, cu toate ca nu te cunoșteam. Iubirea nu poate fi oprita. Nu cred în destin, cred însă ca anumite drumuri se mai și intersectează. Îmi place sa cred ca drumurile nostre se intersectează acum, mereu de acum în colo, ca un compus chimic, ca o spirala împletită din gânduri și vise de oameni.